Nichifor din Chios

Cuviosul Nichifor Chiotul a fost ieromonah și scriitor duhovnicesc, ucenicul duhovnicesc al Sfântului Macarie al Corintului. S-⁠a născut în jurul anului 1750 în Kardamyla, în nord-⁠estul insulei Chios, și a murit probabil în vara anului 1821. Era socotit sfânt încă din viață pentru sfințenia vieții și a purtării sale. Pomenirea lui este la 1 mai. Izvoarele noastre nu dau un act de canonizare.

Încă din copilărie s-⁠a îmbolnăvit greu de o boală molipsitoare, iar părinții au făgăduit că, dacă se va vindeca, îl vor da monah la Nea Moni. S-⁠a vindecat și a ajuns monah, studiind la faimoasa școală din Chios. Îndrumători i-⁠au fost părintele Neofit Cafsocaliviul, părintele Atanasie Parianul și Sfântul Macarie al Corintului. A fost hirotonit și ales egumen al mănăstirii Nea Moni. Cea mai mare înrâurire în viața lui a avut-⁠o Sfântul Macarie al Corintului (pomenit la 17 aprilie), pe care l-⁠a cunoscut chiar înainte să-⁠l cunoască pe Atanasie. Macarie a fost la Chios în 1780, a plecat o vreme, apoi s-⁠a întors în 1790. Nichifor îl vedea des și a învățat mult de la el. L-⁠a cunoscut și pe Sfântul Atanasie Parianul (pomenit la 24 iunie), care era conducătorul școlii din orașul Chios.

A învățat și a scris la Chios, ducând acolo o viață de nevoință. A iubit Chiosul ca pe patria lui și ca pe locul unde înfloreau cucernicia și învățătura, și de aceea și pentru că nu s-⁠a ivit prilej să plece din insulă, a rămas în hotarele ei toată viața. După ce a părăsit mănăstirea, a trăit într-⁠o sihăstrie, Resta. A murit într-⁠o casă de lângă biserica Sfânta Parascheva, unde rămânea uneori peste noapte când nu se putea întoarce la Resta. Trupul i-⁠a fost dus la Resta și pus într-⁠un mormânt în care fuseseră îngropați odinioară Sfântul Atanasie Parianul și monahul Nil. Sfintele lui moaște au fost scoase în 1845 și duse la biserica mitropolitană din Chios. După mulți ani, breasla tăbăcarilor le-⁠a cerut și le-⁠a așezat în biserica Sfântul Gheorghe din Resta, unde se află și azi. În 1907 s-⁠a zugrăvit o icoană a Sfântului Nichifor și s-⁠a alcătuit o slujbă în cinstea lui. Un an după moartea lui, Chiosul a fost pustiit de turci. Ziua de 1 mai, hotărâtă ca praznic, nu este aceea a morții, care a fost, după toate semnele, în vara lui 1821.

În 1805, pe patul de moarte, Sfântul Macarie l-⁠a rugat pe Nichifor să încheie cartea lui, Noul Leimonarion, și să se îngrijească să fie tipărită. Ea cuprinde vieți și slujbe ale diferiților mucenici, ascetici și alți sfinți. Trei sfinți au lucrat la alcătuirea ei: Macarie, Nichifor și Atanasie Parianul.