Nicolae Așcepiev

Sfântul Cuvios Mucenic Nicolae Așcepiev a fost egumen și a fost împușcat în septembrie 1937, la Karaganda, împreună cu mitropolitul Evghenie al Nijnîi Novgorod și cu alți patru mucenici.

Cu el au pătimit Sfântul Sfințit Mucenic Evghenie (Zernov), mitropolit al Nijnîi Novgorodului, Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan Kreidici, preotul, Sfinții Cuvioși Mucenici egumenul Evghenie (Vijva) și ieromonahul Pahomie (Ionov). Pagina Azbyka nu spune nimic despre viața părintelui Nicolae, ci prezintă viața mitropolitului Evghenie, pe care o rezumăm.

Mitropolitul Evghenie

Evghenie, în lume Semion Alexeevici Zernov, s-⁠a născut la 18 ianuarie 1877 în gubernia Moscova, în familia unui diacon. A absolvit seminarul din Moscova și a intrat la academia teologică. A fost tuns monah în 1900 și hirotonit ieromonah în 1902. A fost profesor de sectologie la seminarul din Cernigov, apoi inspector și din 1906 rector al seminarului din Irkutsk, ca arhimandrit. A reușit să aducă ordine în seminar fără măsuri de represiune, câștigând încrederea și dragostea tuturor, și avea darul predicii. În 1913 a fost hirotonit episcop de Kirensk, vicar la Irkutsk, iar în 1914 a fost numit la scaunul Amur și Blagoveșcensk. A fost membru al Sfântului Sinod local din 1917-1918. În 1923 a fost arestat noaptea, în ajunul Adormirii Maicii Domnului. Întregul oraș l-⁠a apărat, iar cekiștii au chemat pompierii ca să împrăștie mulțimea cu apă. A fost eliberat în același an, iar Patriarhul Tihon l-⁠a ridicat la rangul de arhiepiscop și, în 1924, l-⁠a numit membru al Sfântului Sinod. În 1924 a fost arestat din nou și condamnat la trei ani de lagăr, pe care i-⁠a petrecut la Solovețki, unde ceilalți episcopi l-⁠au recunoscut ca mai-⁠marele lor. În iulie 1926 a luat parte la alcătuirea Epistolei de la Solovețki a episcopilor către guvernul URSS. Între 1927 și 1929 a stat în surghiun în ținutul Zârian. Nu s-⁠a despărțit de mitropolitul Serghie după Declarația acestuia. Era un aspru postitor, nu mânca niciodată carne, nici pește în vreme nepotrivită, și slujbele lui erau pline de măreție, liniște și evlavie. După 1929 a locuit la Kotelnici, a fost numit arhiepiscop de Kotelnici, apoi, în 1934, a fost mutat la Nijnîi Novgorod. În 1935, după slujba de Paști care a căzut în ziua de 1 mai, când i se spunea să aștepte să treacă demonstranții, a răspuns: „Ce să ne temem, trebuie să ne temem de Dumnezeu”, și a plecat acasă pe străzi în camilafcă. A fost arestat, acuzat de agitație antisovietică și condamnat la trei ani în lagărul Karaganda.

Uciderea

În septembrie 1937 o troică a NKVD din regiunea Karaganda l-⁠a condamnat la moarte. La 20 septembrie (7 septembrie după stilul vechi) 1937 a fost împușcat împreună cu preotul Ștefan Kreidici, egumenii Evghenie (Vijva) și Nicolae (Așcepiev) și ieromonahul Pahomie (Ionov). Toți au fost trecuți în rândul sfinților noilor mucenici și mărturisitori de Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000. Pomenirea lor se face la 20 septembrie și la 7 februarie (zi mobilă), după stilul nou.