Nicolae Culakov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Culakov a fost preot la Sankt Petersburg și a fost împușcat la 1 iunie 1938, într-⁠un lagăr din Extremul Orient, împreună cu arhiepiscopul Onufrie de Kursk, episcopul Antonie de Belgorod și alți preoți.

Pagina Azbyka cuprinde viața acestui grup numeros de mucenici, începând cu cea a arhiepiscopului Onufrie (Gagaliuk); aici se spune ce este propriu părintelui Nicolae.

S-⁠a născut în 1876 în orașul Velsk, gubernia Vologda, în familia țăranului Constantin Culakov. După școala orășenească cu două clase a lucrat până în 1912 ca ajutor de contabil la zemstva guberniei Vologda, apoi ca scrib. Episcopul Antonie (Bâstrov) al Velskului, care îl cunoștea bine, l-⁠a hirotonit preot în 1912 la una dintre bisericile din Vologda. În 1913 a fost trimis la biserica metohului Mitrofanievski din Sankt Petersburg, fiind și secretarul arhiepiscopului Nikon al Vologdei, membru al Sinodului. A slujit la metoh până la închiderea lui în vremea prigoanei, apoi la catedrala Vladimir și, din 1932, la biserica Acoperământului de pe strada Borovaia. Săvârșea slujbele cu osârdie, își creștea enoriașii în duhul Evangheliei și al scrierilor Sfinților Părinți și își scria predicile dinainte, ca fiii duhovnicești să poată pătrunde învățătura Domnului în felul în care o înțelegea părintele lor, dacă el ar fi fost arestat.

A fost arestat la 22 decembrie 1933, odată cu mulți clerici și mireni din Leningrad, în procesul unei așa-⁠zise organizații biserico-⁠monarhiste, în care au fost învinuite o sută șaptezeci și cinci de persoane. La interogatoriu a spus deschis că, politic, se socotește monarhist, iar în privința credinței un creștin gata de martiriu, dacă i s-⁠ar cere, și că datoria lui este să-⁠i educe pe cei din jur în credință, evlavie și moralitate. La 25 februarie 1934 troica OGPU l-⁠a condamnat la cinci ani de lagăr de muncă, iar el a fost trimis în lagărul Sevvostlag. În februarie 1938, odată cu arhiepiscopul Onufrie, episcopul Antonie și alți clerici din lagăr, s-⁠a deschis un nou dosar, pe baza mărturiilor false ale unor deținuți. La 17 martie 1938 troica NKVD i-⁠a condamnat la moarte. La 1 iunie 1938 au fost împușcați toți și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 1 iunie, la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, la 11 iulie (zi mobilă), în soborul sfinților din Sankt Petersburg, la 1 august, în soborul sfinților din Kursk, și la 1 noiembrie, în soborul sfinților din mitropolia Arhanghelsk, după stilul nou.