Nicolae Dobroliubov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Dobroliubov a fost preot în ținutul Podolsk și a fost împușcat la poligonul Butovo la 26 februarie 1938.

S-⁠a născut la 20 aprilie 1875, în satul Mavrino din ținutul Bogorodsk, gubernia Moscova, în familia slujitorului bisericesc Alexei Dobroliubov. A absolvit școala teologică Zaikonospasski și între 1891 și 1893 a fost citeț în afara statului la biserica Sfântului Ioan Teologul de la seminarul din Vifania. Între 1894 și 1900 a fost citeț la biserica Sfântului Serghie de la clinica Lepehin din Moscova. În 1901 a dat examen de învățător și a predat la școala parohială din Domodedovo. Între 1904 și 1921 a fost funcționar la poșta din Moscova. În 1921 a fost hirotonit diacon pentru biserica Sfântului Ioan Teologul de pe strada Bronnaia din Moscova, din 1926 a slujit la biserica Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Tesaloniceanul de la Porțile Tver, iar în 1933 a fost hirotonit preot și trimis la biserica Sfinților Boris și Gleb din cătunul Borisoglebski, raionul Podolsk.

A fost arestat la 24 ianuarie 1938 și închis la Serpuhov. A doua zi au început interogatoriile, despre legăturile sale cu preotul Agafonikov din Erino, arestat în 1937. A răspuns că îl știa din 1932, că se vizitau, că Agafonikov era un credincios adevărat și că vorbeau între ei despre impozitele nesuferite puse pe preoți; a recunoscut că împărtășea părerile lui, dar a tăgăduit că ar fi făcut agitație între oameni sau că ar fi spus că viața e mai grea acum și că se urmărește distrugerea religiei. Parohia lui avea șapte localități. La 19 februarie 1938 a fost condamnat la moarte, iar la 26 februarie a fost împușcat la Butovo și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 26 februarie, la 29 mai (zi mobilă), în soborul noilor mucenici de la Butovo, și la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.