Nicolae Dvali

Sfântul Cuvios Mucenic Nicolae Dvali s-⁠a născut spre sfârșitul veacului al XIII-⁠lea în satul Ței, în ținutul Dvaleti (azi în Osetia de Nord), din părinți binecredincioși care l-⁠au închinat de la naștere lui Dumnezeu. La doisprezece ani a plecat în pustia Klarjeti și s-⁠a făcut monah, apoi a mers în pelerinaj la Ierusalim și a rămas la mănăstirea Sfintei Cruci. Arzând de dorința mucenicească, a mărturisit pe față pe Hristos în fața judecătorului musulman, a fost bătut și închis; frații l-⁠au răscumpărat. Din sfatul egumenului a plecat în Cipru, la o mănăstire georgiană. Odată, rugându-⁠se înaintea icoanei Sfântului Ioan Botezătorul, a auzit un glas care i-⁠a poruncit să se întoarcă la Ierusalim, unde un monah georgian îl va învăța calea mântuirii. Egumenului i-⁠au arătat în vis Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul că Nicolae trebuie trimis la Damasc.

La Damasc a intrat într-⁠o moschee și a mărturisit pe Hristos Mântuitor, mustrând nebunia celor de față. Musulmanii l-⁠au bătut și l-⁠au aruncat în temniță; mitropolitul și creștinii l-⁠au scos, dar s-⁠a întors și a mustrat din nou. L-⁠au biciuit de cinci sute de ori și l-⁠au aruncat pentru a doua oară în temniță; rănile i s-⁠au vindecat prin mijlocirea Sfântului Ioan Botezătorul și după două luni a fost eliberat. Emirul orașului l-⁠a recunoscut și l-⁠a trimis la Dengiz, emirul emirilor, care l-⁠a momit să treacă la islam; Nicolae a apărat cu îndrăzneală credința și a fost osândit la moarte. S-⁠a întors spre răsărit, și-⁠a plecat cu bucurie capul sub sabie și a rostit: „Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, Care m-⁠ai învrednicit să mor pentru numele Tău”. Capul tăiat a slăvit de șapte ori pe Dumnezeu, iar trupul a fost ars; trei zile a stat un stâlp de lumină deasupra locului.

A murit la 19 octombrie 1314, la Damasc. Este pomenit la 19 octombrie și la 12 februarie (stil vechi; 25 februarie stil nou), în Soborul sfinților georgieni din Ierusalim. În Osetia de Nord este cinstit și ca Nicolae Tualag.