Nicolae Dvorițki

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Dvorițki a fost protodiacon la catedrala Sfânta Sofia din Novgorod și apoi preot în satul Lukomo, și a fost împușcat la Staraia Russa la 19 noiembrie 1937.

Diacon și protodiacon

Nicolae Vasilievici Dvorițki s-⁠a născut la 7 mai 1878, în cătunul Degjo din ținutul Dedovici, gubernia Pskov, în familia unui preot. A intrat la seminarul din Pskov, iar în anul al cincilea a fost scos din rândul elevilor la cerere și hirotonit diacon, în 1898, la douăzeci de ani, pentru biserica Sfântului Mihail din satul Dno, ținutul Porhov. Hirotonia atât de timpurie era rară și arăta calitățile lui sufletești. Parohia din Dno, cu aproximativ două mii și jumătate de enoriași, era mare și vie. Din 1905 a fost învățătorul de religie al primei școli a zemstvei, iar în 1908 i s-⁠a arătat recunoștința arhipăstorească. În iulie 1909, arhiepiscopul Arsenie (Stadnițki), viitor candidat la scaunul patriarhal, a vizitat parohia și s-⁠a împrietenit cu el. În 1911, după ce arhiepiscopul a fost mutat la Novgorod, părintele Nicolae a fost numit protodiacon, pe probă, la catedrala Sfânta Sofia, iar într-⁠un an a fost întărit în rang. Arhiepiscopul Arsenie era un cunoscător al slujbelor, exigent mai ales cu diaconii și coriștii.

Preotul

În 1918 a fost hirotonit preot și numit rector al bisericii Kazanskaia din cătunul Lukomo. În 1930 a fost arestat sub învinuirea de activitate antisovietică și condamnat la cinci ani de lagăr. Familia lui, soția, fiul, nora și nepoata de un an, a fost trimisă din ținutul Pskov în Nord ca „periculoasă social”; în chestionarul din 1937 a scris: „Văduv. Singur.” S-⁠a întors în 1934, dar biserica și parohia din Lukomo fuseseră desființate, casa și averea confiscate. A găsit adăpost în satul Ninkovo, la monahia Evdochia Karabanova. A încercat în zadar să găsească un loc de slujire și a scris episcopului Leningradului.

La 21 octombrie 1937 a fost din nou arestat și închis la Staraia Russa. La interogatorii a dat dovadă de un curaj rar, nelăsându-⁠se doborât nici de tortură, nici de moarte, și purtându-⁠și crucea cu demnitate. La 1 noiembrie 1937 dosarul i-⁠a fost trimis troicii speciale a NKVD din regiunea Leningrad, care l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 6 (19) noiembrie, în ziua pomenirii Sfântului Varlaam de la Hutîn, în închisoarea din Staraia Russa și îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Este pomenit la 19 noiembrie, la 11 iulie (zi mobilă), în soborul sfinților din Novgorod și Pskov, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.