Nicolae Sadovski

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Sadovski a fost preot în satul Vodopianovo, din gubernia Voronej, și a fost împușcat la 1 iunie 1938 într-⁠un lagăr din Extremul Orient, împreună cu arhiepiscopul Onufrie de Kursk, episcopul Antonie de Belgorod și alți preoți.

Pagina Azbyka cuprinde viața acestui grup numeros, începând cu cea a arhiepiscopului Onufrie (Gagaliuk); aici se spune ce este propriu părintelui Nicolae.

S-⁠a născut la 30 octombrie 1894, în satul Vodopianovo din gubernia Voronej, în familia preotului Alexandru Sadovski. După seminarul din Voronej a fost hirotonit preot în 1917 și a slujit la biserica din Vodopianovo. În vara lui 1935 președintele comitetului raional a propus comunității ortodoxe să repare biserica, iar părintele Nicolae a chemat muncitori care au început lucrul. După trei zile, șeful local al NKVD a năvălit în biserică și i-⁠a alungat pe muncitori. Părintele Nicolae a trebuit să meargă la șeful comitetului raional și să ceară să se trimită o comisie care să întocmească un act oficial despre nevoia reparațiilor, cu un reprezentant al comitetului; la 16 iunie au venit trei membri ai comisiei, fără reprezentantul comitetului, și preotul le-⁠a spus că nu poate lucra așa. La 25 iulie 1935 a fost arestat și închis la Lipețk. Pe lângă episodul cu comisia, i s-⁠a reproșat și o convorbire din 8 aprilie 1935 cu un sătean, la care se afla un comandant al Armatei Roșii, care l-⁠a întrebat dacă există Dumnezeu; părintele Nicolae a răspuns că există, iar discuția a trecut la situația Bisericii, unde preotul a înșirat nedreptățile făcute de putere, de care comandantul a dat apoi de știre NKVD-⁠ului.

Dosarul a fost trimis Colegiului special al tribunalului regional din Voronej, iar părintele Nicolae a fost mutat de la Lipețk la Voronej. La 23 octombrie 1935 a avut loc ședința închisă a tribunalului, care l-⁠a condamnat la opt ani de închisoare. A stat întâi la Voronej, apoi a fost trimis într-⁠un lagăr de muncă din ținutul Habarovsk. În februarie 1938 a fost deschis un nou dosar împotriva lui și a celorlalți clerici din lagăr, pe baza mărturiilor false ale unor deținuți; la 17 martie 1938 troica NKVD i-⁠a condamnat la moarte, iar la 1 iunie 1938 au fost împușcați și îngropați într-⁠un mormânt comun necunoscut.

Este pomenit la 1 iunie, la 1 august, în soborul sfinților din Kursk, la 23 septembrie, în soborul sfinților din Lipețk, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.