Noii mucenici din Paris

Noii mucenici din Paris sunt Maica Maria Skobțova și cei împreună cu ea, creștini ortodocși din Paris uciși de naziști în timpul celui de-⁠al Doilea Război Mondial. Au fost proslăviți prin actul Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice la 16 ianuarie 2004, iar slujba proslăvirii, a Maicii Maria, a părintelui Dimitrie Klepinin, a lui Iuri Skobțov și a lui Ilia Fondaminski, a avut loc la catedrala Sfântul Alexandru Nevski din Paris la 1 și 2 mai 2004.

Maica Maria s-⁠a născut în 1891 la Riga, cu numele Elisaveta Pilenko, într-⁠o familie aristocratică. După moartea tatălui ei în tinerețe s-⁠a făcut atee și a intrat în cercuri intelectuale radicale la Sankt Petersburg, unde a scris poezii; prima ei carte de versuri a fost Cioburi scitice. S-⁠a întors treptat la credință. După revoluție a fost aleasă viceprimar la Anapa, în sudul Rusiei, apoi primar; judecată de Armata Albă ca bolșevică, a fost achitată de judecătorul Daniil Skobțov, fost profesor al ei, cu care s-⁠a căsătorit. Au fugit din țară, prin Georgia și Iugoslavia, și au ajuns la Paris în 1923. Acolo s-⁠a dedicat studiilor teologice și lucrării sociale; după moartea fiicei ei Anastasia în 1926 și destrămarea căsniciei, a primit în 1932 călugăria cu numele Maria, cu cuvântul că nu va trăi izolată într-⁠o mănăstire. Duhovnicul ei a fost părintele Serghie Bulgakov, iar mai târziu a venit ca preot al casei părintele Dimitrie Klepinin.

Mama Maria a făcut dintr-⁠o casă închiriată din Paris „mănăstirea” ei, cu ușa deschisă refugiaților, nevoiașilor și singuraticilor, dar și un loc al discuțiilor teologice, unind slujirea săracilor cu teologia. După căderea Franței, în 1940, evreii au început să vină la casă cerând certificate de botez, pe care părintele Dimitrie le dădea; mulți au găsit adăpost și au fost ajutați să fugă din țară. Casa a fost închisă, iar Maica Maria, părintele Dimitrie, fiul ei Iuri și mama ei Sofia au fost arestați de Gestapo. Părintele Dimitrie și Iuri au murit în lagărul de la Dora. Maica Maria a fost trimisă la Ravensbrück, unde a fost dusă la moarte, în camera de gazare, în Sâmbăta Mare, 31 martie 1945. A fost recunoscută de Yad Vashem ca Dreaptă între popoare. Ziua lor de pomenire este 20 iulie, după calendarul pe stil nou.