Sari la conținut

Sfântul Cuvios Mucenic

Pahomie Rusinul

Monah mucenicit pentru credința în Hristos.

Prăznuire
29 iuliestil vechi 11 august
Adormit
1938secolul XX

Viața

Sfântul Cuvios Mucenic Pahomie Rusinul (în lume Prohor Petrovici Rusin) a fost ieromonah și s-⁠a născut în 1880 în gubernia Kursk. În 1910 s-⁠a mutat în Kazahstan, unde a intrat în Mănăstirea Sfânta Treime de la Issîk-⁠Kul. După pustiirea mănăstirii, în 1916, a întemeiat împreună cu patru monahi un schit în defileul Aksai.

Mănăstirea de la Issîk-⁠Kul fusese întemeiată în 1882 de episcopul Alexandru Kulcițki, ca centru misionar al Turkestanului. În 1916 mulți monahi bătrâni au fost chinuiți la un atac asupra ei, iar în 1919 mănăstirea a fost închisă. Părintele Pahomie fusese mutat înainte de 1916 în orașul Vernîi (azi Almatî) și s-⁠a legat de monahii Serafim Bogoslovski, Teognost Pivovarov, Anatolie și Iraclie; cu ei este cinstit în soborul mucenicilor din Vernîi.

În 1921, trei soldați ai armatei roșii au venit la schitul de la Kîzîl-⁠Jar, i-⁠au ucis în noapte pe părintele Serafim și pe părintele Teognost, iar după aceea părintele Pahomie, părintele Iraclie și părintele Anatolie nu au mai rămas în schit. Pahomie s-⁠a ascuns în munți, slujind în taină, și a trăit o vreme în ascuns cu pelerinul Victor Matveev pe muntele Gorelnik, în defileul Medeo. Era tăcut, iar celor care îi cereau un cuvânt de folos le spunea să facă Rugăciunea lui Iisus.

În 1935 a fost arestat, a primit trei ani de lagăr și a fost închis în temnița din Alma-⁠Ata, unde a îndurat batjocuri. A fost împușcat sub învinuirea de „agitație contrarevoluționară”. Pagina dă două date pentru sfârșitul lui: în text, 1936, iar în rezumatul de început, 1938, după o nouă arestare în lagăr.

Mormântul sfinților Serafim și Teognost din defileul Aksai a fost mereu cinstit de credincioși; în 1991 s-⁠a pus pe el o cruce, apoi o mică capelă, și se vorbește de vindecări. Pe locul schitului Kîzîl-⁠Jar s-⁠a deschis o mănăstire de bărbați, Pustnicia Aksai a Sfinților Serafim și Teognost. Mucenicii au fost slăviți local în 1993 în Eparhia Alma-⁠Ata și canonizați de Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000. Pahomie este pomenit la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, precum și la 11 august și 8 septembrie în Soborul sfinților din Districtul mitropolitan Asia Centrală, după stilul nou.

Prăznuiți în aceeași zi 29 iulie