Paisie de la Galici

Cuviosul Paisie de la Galici a fost arhimandrit al Bisericii Ruse, viețuitor al mănăstirii Adormirea Maicii Domnului de la Ovinsk, ajunsă vestită prin el și numită în cinstea lui Paisievo-⁠Galiciskaia. A murit la 23 mai 1460 (nu la 6 iunie 1504, cum scrie în unele izvoare), după 75 de ani de la tundere până la moarte. Este pomenit la 23 mai.

Mănăstirea unde s-⁠a nevoit s-⁠a numit mai întâi Sfântul Nicolae, apoi a Adormirii, după bisericile din ea, închinate Sfântului Ierarh Nicolae și Adormirii Maicii Domnului. Cea din urmă a fost zidită, în locul celei mai vechi dărăpănate, în vremea marelui cneaz Dimitrie Donskoi, de boierul Ioan Ovin, căruia i s-⁠a arătat într-⁠o vedenie un chip al Maicii Domnului, numit „Ovinskaia” și dus mai târziu la Moscova de marele cneaz Vasile Vasilievici, după războiul împotriva unchiului său, cneazul Iuri Dimitrievici de Galici (1433).

După voia fiului acestuia, cneazul Dimitrie Krasnîi (mort în 1440), după lupta marelui cneaz cu fratele lui Șemiaka, cuviosul Paisie, duhovnicul nepotului lui Ovin, Dimitrie Iarțev, a mers cu o copie a icoanei pomenite la Moscova, să ceară ocrotire pentru mănăstire de la marele cneaz Vasile Întunecatul. A fost întâmpinat cu clopote și cu procesiune de însuși cneazul, de mitropolitul Iona și de o mulțime de popor; a primit o scrisoare către guvernatori pentru apărarea mănăstirii de atacuri și s-⁠a întors însoțit de doi arhimandriți moscoviți, Trifon de la Spasski și Nicandru de la Cudov. După aceea a fost pus el însuși arhimandrit, iar mănăstirea a fost numită, în cinstea lui, Paisievskaia.

Moaștele lui se odihnesc sub lespede în biserica Adormirii. Înfățișarea lui este descrisă în „Erminia” la 21 iulie: cărunt la chip, cu barba ca a lui Macarie de la Zheltovodsk, despicată la capăt, creață, în veșminte monahale.