Panaretos

Panaretos a fost mitropolit al Pafosului în Cipru și este canonizat ca sfânt al Ciprului. S-⁠a născut în jurul anului 1710 la Peristeronopigi, lângă Famagusta, în vremuri grele, sub stăpânirea turcă. Părinții lui, evlavioși și înstăriți pentru acea vreme, l-⁠au învățat primele litere; apoi a urmat școala greacă din Nicosia și s-⁠a așezat la Mănăstirea Sfântul Anastasie din satul său, pe jumătate dărâmată.

A fost hirotonit și mulți ani a fost egumen la Mănăstirea Maicii Domnului din Pallouriotissa, la Nicosia. În vremea aceea un răzvrătit turc, Halil, cu două mii de oameni, a vrut să ocupe Nicosia și a cuprins satele din jur; în Kythrea au spart ușile bisericilor și au călcat în picioare Sfântul Mielul. Panaretos, cu riscul vieții, a fost înger de mângâiere pentru cei suferinzi și apărător al celor prigoniți. Pentru aceasta, clerul și poporul l-⁠au ales în 1767 mitropolit al Pafosului.

Și-⁠a păstorit turma cu jertfelnicie. Era iertător cu cei care își recunoșteau greșelile și aspru, după nevoie, cu cei necorigibili. Se povestește că un preot mincinos și înșelător, mustrat de trei ori, a rămas mut după ce episcopul i-⁠a spus să tacă; apoi s-⁠a îmbolnăvit, s-⁠a pocăit cu semne, iar episcopul l-⁠a iertat și i-⁠a dezlegat limba, iar preotul a adormit în pace. Panaretos se pregătea mereu pentru ceasul morții și și-⁠a cunoscut dinainte sfârșitul. Cu puțin înainte de adormire a spus cancelarului că vine prietenul lui, fostul episcop Partenie al Carpathosului, să-⁠l spovedească; acesta a fost găsit la țărm, pe o corabie împinsă de vânt spre Pafos. L-⁠a spovedit, a slujit a doua zi Liturghia și l-⁠a împărtășit, apoi a rămas și la slujba înmormântării. Moaștele sfântului au fost bine mirositoare și au vindecat mulți bolnavi.