Papia și Maur

Sfinții Mucenici Papia și Maur au fost doi ostași care au pătimit la Roma, pe vremea lui Maximian, în jurul anului 303. Cinstirea lor este atestată cel puțin din veacul al VII-⁠lea, în itinerarele pelerinilor, care îi arată îngropați în catacomba cea mare de pe via Nomentana.

După povestirea târzie a muceniciei lui Marcel și a tovarășilor săi, ei fuseseră ostași îndemnați spre creștinism de Sfinții Sisinie și Saturnin, când aceștia au topit un trepied de metal ca pe lut, în loc să jertfească zeilor la porunca prefectului cetății, Laodiciu. Aflând, Laodiciu a poruncit ca gura lor să fie lovită cu pietre și să fie aruncați în temniță. Acolo i-⁠a botezat Marcel. Apoi au fost bătuți cu vergi și cu bice cu plumb până și-⁠au dat sufletul, în Circus Flaminius. Un preot, Ioan, le-⁠a adunat trupurile și le-⁠a îngropat la 29 ianuarie într-⁠un cimitir de pe via Nomentana. Moaștele lor au fost redescoperite în 1590 în biserica Sant'Adriano al Foro Romano.

Sunt sfinți ai Bisericii nedespărțite, pomeniți la 29 ianuarie (pe stil nou).