Patrichie Petrov

Sfântul Cuvios Mărturisitor Patrichie Petrov, ieromonah, s-⁠a născut la 5 martie 1877 în satul Diakonovo din ținutul Kologriv, gubernia Kostroma, în familia țăranului Petru Petrov, și la Botez a primit numele Pavel. În 1899 a terminat școala de companie a regimentului Șadropol. Hotărât să-⁠și închine viața lui Dumnezeu, a intrat la 25 septembrie 1904 în Mănăstirea Valaam, a fost primit novice la 2 iunie 1910 și a fost tuns monah la 25 iunie 1915, cu numele Patrichie. În mănăstire a avut ascultarea de dulgher. Din 1917 s-⁠a nevoit la capela mănăstirii de pe insula Vasilievski din Petrograd și a fost hirotonit ieromonah.

Din 1929 puterea sovietică a întețit prigoana împotriva Bisericii. În 1931-1932, OGPU a aflat că în Lavra Alexandru Nevski, la fosta Mănăstire Novodevici și la fostul metoh Kievean se adună elemente contrarevoluționare, care făceau agitație și răspândeau imnuri, versuri și acatiste bisericești-⁠monarhice. Pentru a-⁠i lichida, au fost făcute percheziții și au fost arestate cincizeci de persoane. Între ele, la 18 februarie 1932, a fost arestat și ieromonahul Patrichie. La interogatoriul din 11 martie, el a spus că îi învață pe credincioși ascultarea de Biserica Ortodoxă și că la biserică vin aproape două sute de oameni. A mai spus că cei cinci monahi ai obștii trăiau în aceeași casă, cu o bucătărie comună, unde discutau despre iminenta cădere a puterii sovietice, dar nu și-⁠a putut aminti cine începuse discuția.

La 22 martie 1932, Colegiul OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de exil în Kazahstan și a fost trimis în raionul Kurdai din regiunea Alma-⁠Ata. Ieromonahul Patrichie Petrov a murit în exil, la 24 martie 1933, și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Este pomenit la 24 martie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 22 august (zi mobilă) în Soborul sfinților din Valaam, după stilul nou.