Pavel din Corint

Fericitul Pavel din Corint a fost nebun pentru Hristos. Este bine amintit în sinaxare începând cu secolul al X-⁠lea (la 28 februarie, 6 noiembrie și în alte zile), dar singurul lucru pe care îl aflăm din ele este felul nevoinței: Pavel este numit salos, adică nebunul întru Hristos.

Se păstrează un canon în versuri în cinstea lui, scris de un conațional al sfântului cu prilejul unui atac al dușmanilor, „ismaeliții”, adică arabii, asupra Corintului. Asediul este datat în 879. Se pare că Pavel a murit cu puțin înainte de năvălire, iar teama orășenilor de arabi a sporit cinstea ce i se purta. Canonul spune că rudele, cunoscuții și poporul patriei sale, conducătorii, femeile și săracii privesc la mormântul lui, se minunează de virtuți și, plângându-⁠și orfănia, îl numesc părinte și mare ocrotitor.

Ca și înaintașii lui, Pavel a fost purtător de grijă pentru hrana celor săraci, împărțind celor în nevoie averea primită de la oameni cucernici. A fost împodobit cu goliciunea picioarelor și cu zdrențe; umbla noaptea în rugăciuni și cereri către Dumnezeu și strălucea prin virtuți ca ziua. Ca orice nebun pentru Hristos, ziua se purta fără rânduială, iar noaptea, nevăzut, uda grădina lucrărilor lui duhovnicești cu izvoare de lacrimi. Canonul îi atribuie și darul proorociei, al vederii celor viitoare, și al tămăduirii.

Sfântul Pavel este pomenit la 19 noiembrie, după tradiția greacă. Nu este trecut în calendarul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.