Pavel Favoritov

Sfântul Sfințit Mucenic Pavel Favoritov, preot, s-⁠a născut la 14 decembrie 1883 în satul Osenevo, lângă Ugliici, în gubernia Iaroslavl, în familia preotului Ioan Kapitonovici Favoritov și a Sofiei. Era singurul copil, iar tatăl a murit devreme, așa că Pavel și mama sa s-⁠au mutat la bunicul din Uglici. A terminat școala duhovnicească din Uglici, apoi Seminarul din Iaroslavl în 1905, cu rezultate bune, și în 1910 Academia Teologică din Moscova. La 15 octombrie 1910 s-⁠a căsătorit cu Nadejda Feodorovna Genzberg. În 1910 a fost numit inspector ajutor la seminarul din Krasnoiarsk, unde a lucrat până în 1915. I s-⁠au născut fiii Serghei (1911) și Innokenti (1914).

A trăit revoluția la Solikamsk, unde a predat și a fost ajutor de supraveghetor la școala teologică. La 28 septembrie 1918 a fost numit preot la biserica Mântuitorului din Solikamsk, iar în februarie 1919 paroh, pentru că preotul și diaconul bisericii fuseseră uciși de bolșevici. În 1915 primise ordinul Sfântul Stanislav, în 1917 epigonat și camilafca. Avea în 1918 pe soție și trei copii, între ei o fetiță de o lună.

Prima arestare a avut loc în februarie 1930 în satul Priluki, în legătură cu majorarea impozitelor pentru preoți și biserici. Biserica Nașterii lui Hristos din Priluki a fost închisă în 1930. Preotul s-⁠a mutat în raionul Kaliazin și a slujit în biserica Adormirii din satul Konstantinovo, locuind în Kaliazin. În 1936 a fost judecat la Kaliazin și amendat cu 250 de ruble. Slujea acolo împreună cu preotul Ilia Ivanovici Cerededeev (1878-1937), cu care a primit împreună sfârșitul mucenicesc.

La 21 decembrie 1937 a fost arestat cu acuzația de agitație antisovietică și dus la închisoarea din Kașin. Percheziția n-⁠a găsit nimic compromițător, iar lucrurile lui, un album cu chipuri de ierarhi, cărți bisericești și scrisori, au fost arse. Nu s-⁠a recunoscut vinovat, dar depozițiile sătenilor au fost de ajuns. Părintele Pavel avea 54 de ani, iar părintele Ilia 59, iar drumul de la Kaliazin la Kașin, pe jos, în decembrie, însemna cel puțin douăzeci de kilometri. La 27 decembrie troica NKVD a regiunii Kalinin l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 29 decembrie 1937, la ora unu noaptea.

Este pomenit la 29 decembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 18 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Tver, după stilul nou.