Pavel Fokin

Sfântul Sfințit Mucenic Pavel Fokin, preot, s-⁠a născut în 1883 într-⁠o familie de slujitori ai Bisericii; mama lui era prescurăreasă. Pe lângă el mai erau în casă doi frați, care au devenit preoți, și două surori, Evghenia și Vera. A intrat la Seminarul din Perm, dar după doi ani s-⁠a căsătorit cu Taisia Vsevolodovna, fiica unor orășeni înstăriți, și au avut cinci copii: Nicolae, Lidia, Zinaida, Nina și Evghenia. A fost hirotonit diacon în 1900 și timp de doisprezece ani a slujit în Eparhia Perm. În martie 1912 a fost mutat la Ekaterinburg, la catedrala Sfânta Ecaterina, ca citeț, iar în decembrie a fost hirotonit preot și trimis la biserica Întâmpinării din satul Murzinskoe, ținutul Verhoturie.

Satul, aflat pe râul Neiva, era cunoscut pentru icoana Sfintei Parascheva și pentru pietrele semiprețioase din împrejurimi, pe care țăranii le scoteau și le șlefuiau. Părintele Pavel a slujit acolo cinci ani și s-⁠a bucurat de încrederea și dragostea tuturor. A venit anul 1917, cu revoluțiile din februarie și octombrie. Prigoana de pe Ural a început mai devreme decât teroarea oficială de la 5 septembrie 1918, prin detașamente roșii. Părintele Pavel, cel mai râvnitor dintre slujitorii satului, predica și vorbea cu enoriașii, iar autoritățile au socotit aceasta agitație antisovietică. La 8 iunie 1918 a semnat o declarație că nu va predica împotriva puterii sovietice. În sat s-⁠a înființat un colegiu militar, iar diaconul Alexandru Zemleanikov a fost arestat și apoi izgonit. Când întreaga populație masculină a refuzat înrolarea în Armata Roșie, a sosit un detașament de pedeapsă din Nijni Tagil, a cerut o contribuție de zece mii de ruble și a poruncit arestarea preotului și a altor șaptesprezece bărbați.

Părintele Pavel a fost împușcat la Alapaevsk, la 9 septembrie 1918. Se știe că, potrivit relatărilor, cei arestați erau uciși mai întâi lângă gară, apoi duși în vagoane în afara orașului, iar altă dată într-⁠o zonă nisipoasă cu gropi. Soția lui a rămas fără mijloace, cu cinci copii mici. În septembrie 1918, adunarea eparhială din Ekaterinburg a hotărât să ajute familiile preoților uciși, inclusiv pe cea a părintelui Pavel, dar vara lui 1919 a adus înapoi puterea bolșevică, iar ajutorul a încetat.

A fost trecut în rândul sfinților în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei din Eparhia Ekaterinburg la 17 iulie 2002. Este pomenit la 9 septembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 11 februarie în Soborul sfinților din Ekaterinburg, după stilul nou.