Petru Favoritov

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Favoritov, diacon (Petru Feodorovici Favoritov), s-⁠a născut în 1867 în satul Dubrovo, ținutul Uglici, gubernia Iaroslavl, în familia unui citeț. Despre viața și slujirea lui se știe puțin. După școala duhovnicească a fost un timp citeț. În jurul anului 1910 a fost hirotonit diacon și a slujit în această treaptă vreo douăzeci de ani la biserica din satul Poreci, ținutul Rostov. Sătenii îl cunoșteau ca om liniștit și chibzuit, la care puteai veni după sfat și mângâiere. A avut familie, dar la sfârșitul anilor douăzeci a rămas singur.

La 12 ianuarie 1930, în satul Poreci, s-⁠a hotărât confiscarea odoarelor din biserică, închisă mai înainte pentru neplata impozitelor. Locuitorii, revoltați, s-⁠au adunat în piața târgului ca să împiedice această sfințenie călcată. Diaconul Petru, împreună cu preoții, a fost chemat la biserică de miliție; au luat Sfintele Daruri și antimisele și au plecat fără să zăbovească. La 10 februarie 1930 slujitorii au fost arestați. Părintele Petru a fost învinuit de agitație antisovietică, de folosirea țăranilor în scopuri contrarevoluționare pentru a zădărnici măsurile puterii și partidului în sat și de faptul că sub influența lui săracii s-⁠au ridicat împotriva închiderii bisericii, confiscării odoarelor și coborârii clopotelor. În anchetă a respins activitatea antistatală, ținându-⁠se ferm, răspunzând direct la întrebări.

La 2 martie 1930 diaconul Petru Favoritov a fost condamnat la cinci ani de exil în Nordul Rusiei. După spusele rudelor, a stat în satul Rikosovo, regiunea Arhanghelsk, la șapte kilometri de Arhanghelsk. În primăvara lui 1931, bătrânul de șaizeci și patru de ani a fost mobilizat la plutitul lemnelor pe Dvina de Nord, a răcit și a murit de pneumonie. A fost reabilitat la 5 aprilie 1989.

Este pomenit la 1 noiembrie în Soborul sfinților din Mitropolia Arhanghelsk, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 5 iunie în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, după stilul nou.