Petru Popov

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Popov, preot, s-⁠a născut în 1895 în satul Nikolskoe, ținutul Danilov, gubernia Iaroslavl, în familia preotului Alexei Mihailovici Popov. A terminat școala duhovnicească și în 1918 Seminarul din Iaroslavl, apoi a predat trei ani într-⁠o școală, până a înțeles limpede că școala sovietică a fost luată în stăpânire de ateii și nu va răspândi între zidurile ei decât ateismul, otrăvind sufletele copiilor. Învățătura desăvârșită și ideală, și-⁠a spus, este numai cea pastorală, când idealurile creștine și viața păstorului sunt una. În 1921 a fost hirotonit preot pentru biserica Icoanei din Kazan din satul Pomogalovo, ținutul Romanov-⁠Borisoglebsk, în locul tatălui său.

Alegând cu bună știință calea păstorească, nu s-⁠a mai adaptat prigonitorilor, nu a căutat să placă celor puternici și nu s-⁠a înspăimântat de amenințările fiilor veacului. În timpul prigoanei din 1931 a fost arestat pentru agitație antisovietică și osândit la trei ani de exil în Kazahstan. În mai 1934 s-⁠a întors și a slujit la biserica din satul Voznesenie, în raionul Tutaev. A rămas același predicator râvnitor și slujitor al lui Hristos. Au rămas câteva predici ținute cu puțin înainte de arestare, dintre care unele i-⁠au fost aduse ca probe: prigonitorii nici nu voiau să ascundă că îl urmăresc pentru credința în Hristos. Într-⁠una, despre chemarea Apostolilor, spunea că sunt clipe când Dumnezeu cercetează inima omului și gândul se avântă ca un vultur în cerul fără hotar, iar Cuvântul lui Dumnezeu, viu și lucrător, i-⁠a luminat pe primii ucenici ai lui Hristos, i-⁠a schimbat și i-⁠a făcut stăpâni ai sufletelor.

La interogatoriu a fost întrebat de ce chemase oamenii să nu primească „viața cultă și înstărită” care se depărtează de religie. A răspuns: Convingerile acestea mi s-⁠au format demult, de când am cunoscut învățătura creștină, am terminat școala duhovnicească și seminarul. Colectivizarea care nu se întemeiază pe începuturi creștine nu o recunosc, și despre aceasta am predicat poporului. Despre alte învinuiri, de pildă că a mers cu crucea prin sate fără aprobarea sfatului sătesc, a spus că starostele bisericii i-⁠a spus că nu este nevoie de aprobare pentru procesiuni cu crucea și Evanghelia, și că i-⁠a dat crezare din simplitate.

La 9 decembrie 1936 Consfătuirea Specială a NKVD l-⁠a condamnat la trei ani de lagăr și a fost trimis în lagărele Mariinsk din regiunea Kemerovo. Preotul Petru Popov a murit la 25 mai 1937 la punctul de lagăr Orlovo-⁠Rozovski din regiunea Kemerovo și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Este pomenit la 25 mai, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 5 iunie în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl și la 29 august (zi mobilă) în Soborul sfinților din Kuzbas, după stilul nou.