Pimen de Rostov

Sfântul Cuvios Pimen de Rostov, zăvorât și purtător de lanțuri, a trăit în secolul al XVII-⁠lea; despre viața lui nu se știe aproape nimic. Nevoința lui a fost închiderea în chilie și purtarea lanțurilor.

El este amintit într-⁠o diplomă a țarului Mihail Fiodorovici din 1618, adresată arhimandritului Iosif de la Mănăstirea Bobotezei din Rostov, a Sfântului Avraamie Făcătorul de Minuni, și „zăvorâtului bătrân Pimen”. Faptul că numele lui stă alături de cel al starețului arată cât de mare a fost însemnătatea lui în viața mănăstirii.

În secolul al XVIII-⁠lea, după ce Cuviosul Pimen s-⁠a arătat împreună cu Atanasie (Stahie), nebunul pentru Hristos din Rostov, un negustor a fost vindecat prin minune. Din recunoștință, acesta a ridicat deasupra mormântului celor doi o capelă în Mănăstirea Sfântului Avraamie, unde, de la mijlocul secolului al XIX-⁠lea, se făceau zilnic parastase și se aflau icoanele nevoitorilor. Acolo erau păstrate și mărturiile nevoinței lor: o cămașă de fier de un pud și nouăsprezece funți și două greutăți în formă de ulcior, de câte patru pud fiecare. Capela a fost desființată curând după închiderea mănăstirii, în 1929.

Este pomenit la 5 iunie în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, după stilul nou.