Polactia din Ancira

Sfânta Muceniță Polactia din Ancira, fecioară, a pătimit pentru Hristos în anul 303, la începutul veacului al IV-⁠lea, în Ancira, împreună cu Sfintele Mucenițe fecioare Tecusa, Claudia, Faina, Eufrasia (Eufrosina), Matrona, Atanasia, Alexandra și Iulia.

Erau femei în vârstă, de vreo șaptezeci de ani, slăbite de post, îmbrăcate cu modestie și cu capetele acoperite, astfel că nu li se vedea părul. Crescute de mici în evlavie și în frica de Dumnezeu, își păstraseră curăția trupului și a sufletului. Pe vremea prigoanei împăratului Diocletian au fost prinse și date la chinuri. Cum chinurile nu le-⁠au clintit credința, au fost date unor tineri desfrânați spre pângărire. Sfânta Tecusa a mustrat pe unul dintre ei, iar acesta, împreună cu tovarășii, rușinat de gândul lor nelegiuit, nu le-⁠a făcut nici un rău.

Atunci cârmuitorul cel crud a poruncit surorilor să ia parte la sărbătoarea păgână. Ele au refuzat și au fost înecate într-⁠un lac. Sfânta Tecusa s-⁠a arătat în vis unei rude a ei, Sfântul Mucenic Teodot (†303), cerându-⁠i să scoată trupurile din fundul lacului. Mergând noaptea după o candelă care le lumina calea, Teodot și alți creștini au ajuns la lac. O arătare cumplită i-⁠a înspăimântat pe ostașii care păzeau trupurile, iar aceștia au fugit. Un vânt a mutat apa dintr-⁠o parte în alta, în așa fel încât fundul lacului a rămas descoperit și s-⁠au văzut trupurile sfintelor. Teodot le-⁠a luat și le-⁠a îngropat cu cinste. Aflând aceasta, păgânii le-⁠au dezgropat și le-⁠au ars.

Sfânta Polactia este pomenită la 19 noiembrie, după stilul nou.