Procopie de la Maheras

Sfântul Procopie de la Maheras a fost bătrânul monah venit la Ignatie după adormirea lui Neofit și, împreună cu el, a întemeiat mănăstirea de obște. Este pomenit împreună cu ceilalți trei ctitori ai mănăstirii Maicii Domnului de la Maheras, din Cipru, la 13 decembrie (stil nou, în Biserica Ciprului).

După tradiția orală, pe vremea luptei cu iconoclasmul (716 până în 843), un pustnic a adus din Constantinopol în Cipru icoana Maicii Domnului Aghiosoritissa și s-⁠a așezat într-⁠o peșteră, în locul unde se află azi mănăstirea. Icoana este socotită una dintre cele șaptezeci pictate de apostolul Luca. După moartea pustnicului, icoana a fost uitată și mărăcinii au acoperit intrarea în peșteră până în secolul al XII-⁠lea, când Maica Domnului le-⁠a dat în chip minunat un cuțit cuvioșilor pustnici Neofit și Ignatie, ca să taie mărăcinii și să afle icoana; de aici vine numele Maheras, care înseamnă al cuțitului, iar Aghiosoritissa s-⁠a prefăcut în Maheriotissa.

După adormirea lui Neofit, la Ignatie a venit un alt monah bătrân, Procopie. Când frăția s-⁠a înmulțit, cei doi părinți au hotărât să ridice o mănăstire de obște, după modelul marilor centre monahale ale vremii. Au mers la Constantinopol, la împăratul Manuil Comnen (1143 până în 1180), care le-⁠a dat banii, muntele cu împrejurimile și privilegiul de mănăstire stavropighială, scutită de dări. Aceste privilegii au fost întărite mai târziu de împărații Isaac și Alexie Anghelos. Ignatie l-⁠a lăsat prin dispoziție scrisă urmaș pe Nil, cel dintâi egumen așezat în scaun al așezământului. Nil a scris în 1201 un Tipic cu rânduielile vieții monahale, păstrat până azi și din care se știe cum a fost întemeiată mănăstirea. Ales episcop al Tamasosului în 1209, l-⁠a lăsat egumen pe Ioachim, a întărit Tipicul și a întemeiat o mănăstire de maici închinată Maicii Domnului, numită Vlahernitissa; este foarte probabil că a fost și arhiepiscop al Ciprului între 1215 și 1221.