Ioasaf Jevahov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioasaf al Mogilevului (în lume cneazul Vladimir Davidovici Jevahov, sau Javahișvili, 1874-1937) a fost episcop al Bisericii Ruse, de neam din vechea familie cneazală georgiană Javahișvili. Înainte de tundere a fost jurist, funcționar și om de lucru în viața bisericească din Kiev, iar din 1924 monah și apoi episcop. A trecut prin lagărul Solovki și prin surghiun și a fost împușcat la Kursk la 4 decembrie 1937. Biserica Rusă l-⁠a trecut între noii mucenici în anul 2002.

Familia și anii de lume

S-⁠a născut la 24 decembrie 1874 (după un izvor, 24 noiembrie), în moșia Linovița, ținutul Piriatin, gubernia Poltava, ca frate geamăn al lui Nikolai Davidovici Jevahov (1874-1945), în familia cneazului David Dmitrievici Jevahov, din neamul cneazal georgian Javahișvili. Tatăl acestuia, cneazul Dmitri Mihailovici Jevahov, fusese căsătorit cu Liubov Davidovna, născută Gorlenko, strănepoata verișorului Sfântului Ierarh Ioasaf al Belgorodului. Copilăria și tinerețea le-⁠a petrecut în moșia tatălui și la Kiev, unde mama sa avea casă.

A absolvit al doilea gimnaziu din Kiev, apoi Colegiul Galagan, iar în 1899 facultatea de drept a Universității din Kiev. Din 1900 a fost funcționar la Curtea judecătorească din Kiev, între 1902 și 1914 judecător de pace onorific, iar mai apoi a fost consilier superior la administrația gubernială a Kievului și funcționar pentru însărcinări speciale pe lângă guvernatorul general al Kievului, Podoliei și Volîniei. A participat la mișcarea monarhistă și a fost membru al Adunării Ruse. Din octombrie 1908 a fost membru activ al Societății misionare ortodoxe și membru-⁠fondator al Frăției ortodoxe din Kamceatka, întemeiate de ieromonahul Nestor (Anisimov). Din 1912 a fost membru de onoare al Frăției misionare Znamenskoe din Kursk.

Legătura cu Sfântul Ioasaf al Belgorodului

Din 1910 a făcut parte din comisia pentru alcătuirea raclei sfintelor moaște ale Sfântului Ierarh Ioasaf al Belgorodului (Gorlenko), rudă îndepărtată. Cu numele Sfântului Ioasaf îl leagă și o activitate de cenzură duhovnicească, în cadrul căreia, la 4 (17) august 1912, cneazul a încuviințat publicarea partiturii „Rugăciunii Sfântului Ioasaf al Belgorodului” și a „Imnului către Sfântul Ierarh Ioasaf al Belgorodului”, pe versuri de Alexandra Platonova, ale compozitorului ucrainean A. P. Orlovski.

În 1911 a fost inițiatorul săpăturilor în vechile peșteri monahale din suburbia Kievului numită Zverinets. La peșteri s-⁠a întemeiat schitul Zverinets, al cărui ocrotitor onorific a devenit cneazul Jevahov. În decembrie 1913 s-⁠a sfințit în schit biserica Nașterii Maicii Domnului, al cărei staroste a fost Jevahov, iar la 29 august 1914 s-⁠a sfințit un paraclis în cinstea Sfântului Ioasaf al Belgorodului. A scris și o explicație a „Rugăciunii Sfântului Ioasaf” (1912, 1915) și un arbore genealogic al neamului cneazilor Jevahov (1914).

Monahul și episcopul

După revoluție a trebuit să se ascundă, între altele în schitul Zverinets, și apoi a lucrat la Academia Ucraineană de Științe. În 1924 a fost arestat întâia oară și a petrecut șapte luni în închisoarea din Kiev. Îndată după eliberare i-⁠a scris Patriarhului Tihon, cerându-⁠i binecuvântarea să primească monahismul: după „Golgota” trăită în acel an, în închisoarea de jumătate de an, a simțit nevoia învierii spre o viață nouă și a hotărât fără întoarcere să se retragă cu totul din lume și să închine lui Dumnezeu restul zilelor. La 26 decembrie 1924, în schitul Zverinets, episcopul Macarie (Karmazin) al Umanului l-⁠a tuns monah, cu numele Ioasaf, în cinstea Sfântului Ioasaf al Belgorodului, și l-⁠a hirotonit ieromonah.

Din 6 iulie 1926 a fost episcop de Dmitriev, vicar al eparhiei Kursk. Curând a fost arestat și între 1926 și 1929 a fost închis în Lagărul Solovki cu destinație specială. După lagăr a petrecut trei ani în surghiun în ținutul Narîm. A fost un susținător constant al mitropolitului Serghie. Din 19 septembrie 1932 a fost episcop de Piatigorsk, apoi, din 28 octombrie 1932, episcop de Ceboksar, numire pe care a refuzat-⁠o. Din 29 iunie 1934 a fost episcop de Mogilev, iar din 1936 a condus și eparhia Minsk. A trăit apoi la Belgorod. La 16 octombrie 1936 a fost arestat și trimis în orașul Borovici, unde locuia sora lui. În 1937 s-⁠a putut întoarce pentru scurt timp la Belgorod.

Mucenicia și slăvirea

În 1937 a fost arestat de UNKVD din regiunea Kursk, învinuit de „conducerea unei organizații fasciste contrarevoluționare a bisericilor”. Între altele, i s-⁠a pus în seamă că ar fi numit uciderea lui Kirov „pedeapsă meritată” pentru execuțiile făcute din porunca lui Kirov. La 4 decembrie 1937 a fost osândit de troica UNKVD din regiunea Kursk și împușcat în aceeași zi.

La 17 iulie 2002, printr-⁠o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ruse, numele lui a fost înscris în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse. Biserica Rusă pomenește pe Sfântul Sfințit Mucenic Ioasaf la 5 decembrie, nu în ziua morții, 4 decembrie, pentru că 4 decembrie (stil nou) este marea sărbătoare a Intrării în biserică a Maicii Domnului. La 17 septembrie 2014, în catedrala Schimbării la Față, șeful direcției FSB din regiunea Belgorod, Oleg Iujakov, în prezența mitropolitului Ioan (Popov) al Belgorodului, a predat mitropolitului Gherman (Moralin) al Kurskului o copie a dosarului penal deschis în anii 1930 împotriva episcopului Ioasaf. Dosarul cuprinde mandatul de arestare, hotărârea despre măsura preventivă, procesul-⁠verbal al interogatoriului, chestionarul arestatului, hotărârea troicii despre execuție și o adeverință de reabilitare postumă. Mitropolitul Gherman a mulțumit și a spus că de curând s-⁠a găsit la Kursk casa în care a locuit episcopul în surghiun și a promis o placă comemorativă pe ea.