Romedie

Sfântul Cuvios Romedie a fost un pustnic din Tirol, cinstit în valea Non (Trentino), în Italia. Tradiția povestește că era fiul unei familii nobile, născut lângă un post militar roman din apropiere de Innsbruck, în zona actuală Thaur, în Austria. După un pelerinaj la Roma, a dat toată averea Bisericii și s-⁠a retras în peșterile din valea Non, însoțit de doi tovarăși, Avram și David.

Cea mai cunoscută povestire despre el spune că, bătrân, a vrut să-⁠l viziteze pe prietenul din tinerețe, Sfântul Vigiliu, episcopul Trentoului, dar calul i-⁠a fost sfâșiat de un urs. Romedie a poruncit ucenicului David să pună zăbala ursului, iar fiara, blândă, l-⁠a dus în spate până la Trento. De aceea este înfățișat adesea cu un urs. Se spune că, la plecare, i-⁠a zis lui Vigiliu că nu se vor mai vedea până la moarte și că un clopoțel din paraclisul lui va suna în ziua adormirii; după moartea lui, clopoțelul a sunat de la sine.

Ucenicii i-⁠au săpat mormântul în stâncă, lângă peștera în care trăise, iar locul a fost curând cercetat de pelerini. Din bisericuța aceea a crescut sanctuarul San Romedio, aproape de Sanzeno, un ansamblu de mai multe biserici, de la epoca romanică până în secolul al XX-⁠lea. Datele sunt nesigure: tradiția îl situează în secolul al IV-⁠lea, dar unii cred că a trăit în secolul al VII-⁠lea sau al VIII-⁠lea ori în secolul al XI-⁠lea. Cinstirea locală s-⁠a consolidat în secolul al XI-⁠lea și a fost recunoscută de episcopul Trentoului în secolul al XII-⁠lea. Este cinstit local în Biserica Catolică, fără canonizare sinodală ortodoxă.