Sava de la Vatoped

Sfântul Cuvios Sava de la Vatoped s-⁠a născut în jurul anului 1283 la Tesalonic, din părinți evlavioși care au ajuns mai târziu monahi; în lume se numea Ștefan. După școala din orașul natal, la optsprezece ani a plecat în taină pe Muntele Athos și s-⁠a pus sub ascultarea unui bătrân aspru, dintr-⁠o chilie a Vatopedului din Careia. A primit tunderea cu numele Sava. Din smerenie a refuzat preoția, ba chiar s-⁠a ascuns în ziua hirotonirii.

După năvălirile catalanilor din 1308, a plecat spre Limnos, Lesbos și Chios și s-⁠a așezat la Efes. Apoi a mers în Cipru și acolo a ales calea nebuniei pentru Hristos: umbla gol și fără adăpost, tăcut și flămând, hrănindu-⁠se o dată pe săptămână cu ierburi sălbatice. Mulți l-⁠au socotit nebun, iar unii l-⁠au bătut; el iertă și vedea în toate ispitele diavolului. Când ciprioții au început să-⁠l cinstească drept sfânt încă din viață, a plecat dintr-⁠un simț de smerenie. A urmat Sinaiul, unde a rămas doi ani, apoi pustiul de dincolo de Iordan și Lavra Sfântului Sava cel Sfințit, unde a postit patruzeci de zile și a văzut de trei ori pe Hristos în lumină negrăită. A mai trăit la Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul de dincolo de Iordan, apoi s-⁠a întors spre patria lui, a trecut prin Ierusalim și Damasc până la Antiohia și, pe drum, a înviat un copil mort, apoi a luat alt drum ca să scape de slava oamenilor.

A străbătut Creta, Eubeea, Peloponezul, Atena, Macedonia și Tracia și a ajuns la Constantinopol, la Mănăstirea Diomede, unde patriarhul Isaia și împăratul Andronic al II-⁠lea l-⁠au căutat. S-⁠a întors la Vatoped și a rupt tăcerea ca să slujească în biserică, în trapeză și ca îngrijitor al bolnavilor. L-⁠a cunoscut pe Sfântul Filotei Kokkinos, căruia i-⁠a descoperit multele sale experiențe duhovnicești. În timpul războiului civil (1341-1347) a plecat cu părinții Vatopedului într-⁠o solie la Constantinopol; misiunea a eșuat, cum prevestise el, și a rămas șase ani la Mănăstirea Chora. A criticat aspru pe împărat pentru vărsările de sânge de la Tesalonic și a ajutat Ortodoxia în disputele despre isihasm. Când împăratul și conducătorii Bisericii au vrut să-⁠l facă patriarh, s-⁠a ferit cu smerenie. A adormit la Constantinopol în jurul anului 1349, știindu-⁠și dinainte ceasul. Sfântul Filotei Kokkinos i-⁠a scris viața.

Este pomenit la 11 octombrie și la 15 iunie.