Serafim Amelin de la Glinsk

Sfântul Cuvios Serafim Amelin de la Glinsk, schiarhimandrit, a fost bătrân duhovnicesc al Pustniciei Glinsk și stareț al ei între 1943 și 1958, în anii de după închiderea ei. S-⁠a mutat la Domnul la 18 octombrie 1958.

În lume se numea Simeon și s-⁠a născut în 1874 într-⁠o familie țărănească evlavioasă din satul Solomino, ținutul Fateji, gubernia Kursk. A ajuns la Pustnicia Glinsk în 1893. În 1899 a fost tuns rasofor, iar în 1904 în mantie, cu numele Serafim. Era puțin vorbitor încă dinainte de călugărie și, mai târziu, și mai înfrânat în cuvânt, învățând de la bătrâni că urmărirea fiecărei rostiri este un mijloc de a deprinde trezvia și starea neîmprăștiată înaintea lui Dumnezeu; ca rod, a dobândit devreme acea pace a lui Hristos spre care tind toți nevoitorii adevărați.

Din 1899 a lucrat în atelierul de iconografie, curând fiind numit conducătorul lui. În 1913 a fost hirotonit ierodiacon, în 1917 ieromonah și a primit ascultarea de paraclisier; în timpul revoluției a primit în taină schima, iar din 1919 a fost casier. După închiderea pustniciei a trăit în satul Kovenki, lucrând ca tâmplar și lăcătuș; în 1941 a slujit în biserica de parohie deschisă a satului, în 1942 s-⁠a întors la pustnicie, iar între 1943 și 1958 a fost starețul ei. În condițiile extrem de grele ale vremii (război și ruină de după război, ideologia atee a statului sovietic), a izbutit nu doar să pună la punct traiul mănăstirii schilodite, ci mai ales să reînvie tradiția vieții aspre și pline de har a așezământului și a povățuirii duhovnicești a începătorilor. Adânc respectat și iubit de frați, Cuviosul Serafim întruchipa pacea și liniștea; era totodată un părinte atent și treaz, căruia nu-⁠i scăpa nimic din ce cerea grijă pastorală.

Numele lui a fost trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse prin hotărârea Soborului Arhieresc din 2017. Este pomenit la 1 august în Soborul sfinților din Kursk și la 22 septembrie, după stilul nou.