Serafim Bogoslovski

Sfântul Cuvios Mucenic Serafim Bogoslovski, ieromonah, a fost ucis de ostași roșii în 1921, în schitul de munte de lângă Alma-⁠Ata (Verny), împreună cu ieromonahul Feognost. Sunt cinstiți ca sfinți locali din 1993 și ca sfinți ai întregii Biserici din 2000.

Pustnicii Serafim, Feognost și Anatolie veniseră din Pustnicia Glinsk, din eparhia Kursk, la Mănăstirea misionară Sfânta Treime de lângă lacul Isîk-⁠Kul, întemeiată în 1882 de episcopul Alexandru (Kulciițki) al Turkestanului, pentru a răspândi credința ortodoxă și a lumina nomazii asiatici. Erau monahi învățați, cu viață înaltă; Serafim avea talent de iconar și voce frumoasă, Anatolie era cântăreț și regent, iar Feognost avea însușiri administrative bune. În mănăstire s-⁠au apropiat de monahii Pahomie și Iraclie. Până în 1909 Serafim și Anatolie au fost chemați în orașul episcopal Verny (azi Almatî), unde au fost hirotoniți și au slujit la biserica Adormirii a casei arhierești a Turkestanului; în 1912 au primit dreptul să poarte epigonatul. Au îngrijit și mănăstirea de maici Iverskaia-⁠Serafimovskaia.

Serafim se născuse în orașul Glukhov în deceniul șapte al veacului, în lume cu numele Alexandru, fiul lui Eufimie, administratorul unui moșier, și al Mariei, o femeie blândă și evlavioasă, care mergea neîncetat la biserică. Mamei i s-⁠a descoperit că fiul ei va muri mucenic; când era elev de liceu, ea l-⁠a văzut într-⁠un vis ca mucenic, iar odată, ascultându-⁠l cum cânta cântări bisericești, a văzut o cunună deasupra capului lui. Cuvintele mamei i-⁠au rămas adânc în suflet: dacă moartea mea va fi mucenicească, ce să caut în lume? Ajuns tânăr, s-⁠a retras la Pustnicia Glinsk. Acolo a avut ca duhovnic pe ieromonahul Domn (Agheev). După abdicarea țarului, o novice, Feoctista, a mers la părintele Serafim în defileu; el a întâmpinat-⁠o în prag și i-⁠a spus că știe pentru ce a venit: Domn i-⁠a spus, Serafime, Serafime, țarul a fost dat la o parte și totul merge în pași grăbiți spre pierzanie.

După ce bolșevicii au ajuns la putere în martie 1918 și episcopul Pimen a fost împușcat, monahii s-⁠au retras în munți, la opt verste de oraș, în defileul Medeo, unde au făcut un schit și o biserică săpată în coasta muntelui, iar apoi, cedând schitul unor maici, au căutat un loc mai ferit și l-⁠au găsit pe muntele Kîzîl-⁠Jar, unde au făcut chilii, peșteri și un altar. Serafim era duhovnicul schitului. În 1921 trei ostași roșii au venit la schit pe cai, cu puști. Părintele Serafim i-⁠a ospătat cu ceai și i-⁠a culcat; el nu a dormit, ci a citit rânduiala de rugăciune. Spre dimineață ostașii s-⁠au apropiat și au tras în spatele lui; a apucat să strige numele lui Anatolie. Apoi au mers la părintele Feognost, care obișnuia să se roage noaptea în peșteră; obosit, se culcase în chilie cu mâinile încrucișate pe piept, și l-⁠au împușcat în inimă.

A doua zi a venit miliția, a cercetat locul și a îngăduit îngroparea. Au săpat un mormânt și i-⁠au pus în el, fără sicrie, înfășurați în mantie. Mai târziu ieromonahul Anatolie i-⁠a slujit la prohod pe dealul Mohnataia. După aceasta, părinții Pahomie, Iraclie și Anatolie nu au mai rămas în schit. Anatolie a slujit un timp la Verny, apoi s-⁠a mutat la Suhumi, în munți, și a fost împușcat la începutul anilor treizeci. Iraclie, schimonah, a murit de boală în 1937, vestit mai dinainte despre moartea lui. Pahomie, născut în 1880 în gubernia Kursk, a fost arestat în 1935 și împușcat în 1936, iar călătorul Victor a murit mucenic în 1936-1937. Monahia Evdochia a fost ucisă în septembrie 1918 de un detașament roșu, pe nedrept învinuită de contrarevoluție.

Mormântul mucenicilor Serafim și Feognost din defileul Aksai a fost mereu cinstit de credincioși; în 1991 s-⁠a pus pe el o cruce și apoi un acoperiș, și se știu multe cazuri de vindecări. Pe locul schitului Kîzîl-⁠Jar s-⁠a deschis mănăstirea Aksai Serafim-⁠Feognost. Au fost slăviți în 1993 ca sfinți locali ai eparhiei Almatî și numărați între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Soborul Arhieresc Jubiliar din august 2000. Sfântul Serafim este pomenit la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 11 august și la 8 septembrie în Soborul sfinților din Asia Centrală, după stilul nou.