Serafima de la Koreț

Cuvioasa Serafima de la Koreț (în lume prințesa Sofia Korețkaia, †1633) a fost prima stareță a mănăstirii de maici din Koreț, în Volînia. A fost proslăvită local în eparhia Rivne prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 6 decembrie 2019, iar slujba de proslăvire s-⁠a săvârșit la 24 iunie 2021, în Mănăstirea Sfânta Treime din Koreț; se pomenește la 20 aprilie (3 mai), iar proslăvirea la 11 (24) iunie.

S-⁠a născut într-⁠o familie nobilă, a doua fiică a prințului Ioachim (Efim) Korețki († 1612) și a Annei Hodkevici († 1626). Prinții Korețki au luat parte la refacerea mănăstirii din Koreț, distrusă din temelii de tătaro-⁠mongoli. Ridicarea mănăstirii a început în 1571, în ciuda opoziției nobilimii poloneze catolice, și lucrările au fost terminate în toamna lui 1579. Vineri în Săptămâna Luminată a anului 1580 Sofia a fost tunsă monahie cu numele Serafima de episcopul Ghedeon Balaban al Lvovului și al Camenițului, iar în Duminica Tomii a fost înălțată stareță a mănăstirii.

După trecerea la unire a episcopului Chiril Terlețki al Luțkului (1595), în mănăstire au început să vină preoți catolici și reprezentanți ai ordinelor apusene, ca să îndemne maicile să treacă la unire. Stareța s-⁠a împotrivit acestei influențe cu autoritatea ei de prințesă, sora stăpânitorului local. Credința maicilor a fost întărită de mutarea la Koreț a polemistului kievean Lavrentie Zizanie, preot al catedralei Înălțării (1612-1619), și a fratelui său Ștefan, autor de tratate împotriva catolicilor. Primăvara 1620, la cererea stareței către fratele ei, prințul Samuil Ioachimovici Korețki, care se plângea de strâmtoarea clădirilor, s-⁠a pus în oraș piatra de temelie a unei mănăstiri mai mari, închinată Sfintei Treimi.

În 1622 turcii l-⁠au ucis pe Samuil, ultimul prinț ortodox al Korețkilor, iar fratele lui Ioan, care primise catolicismul cu numele Jan-⁠Karol, i-⁠a propus stareței să ia din capela prințului icoana „Ajutătoarea păcătoșilor” și giulgiul Maicii Domnului. Stareța le-⁠a dus în procesiune la mănăstire. Tot atunci Jan-⁠Karol a dat franciscanilor noua biserică și corpurile de chilii în construcție. Serafima a refăcut cu totul mănăstirea, a înființat un adăpost pentru fetițe orfane și a reluat atelierele de pictură, aurirea cupolelor, aurirea lemnului, croitorie de veșminte bisericești și mitre.

Toată averea ei, și a mamei sale, a lăsat-⁠o mănăstirii, cu condiția ca aceasta să rămână în sânul Bisericii Ortodoxe; în testamentul din 20 martie 1633 a dăruit mănăstirii orașul Alexandrov cu nouă sate cumpărate de la principesa Cristina Vișnevețka, dreptul la zestrea ei și creanțele. A murit în noiembrie 1633 și a fost îngropată, după unele surse, de mitropolitul Petru Movilă, după altele de episcopul Atanasie Puzîna al Luțkului. Presa eparhială indică totuși anul 1627. Mănăstirea a fost în mâinile uniților între 1752 și 1795.

Sinodul a hotărât proslăvirea ei la 6 decembrie 2019, iar la 24 iunie 2021, în ziua cinstirii icoanei din Koreț, la Mănăstirea Sfânta Treime din Koreț, mai mulți ierarhi au săvârșit rânduiala de proslăvire și procesiunea cu icoana făcătoare de minuni.