Serghie Uvițki

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Uvițki a fost protoiereu, fost profesor la seminar, și a murit în lagăr, la construcția Canalului Marea Albă-⁠Baltica, la 12 martie 1932.

S-⁠a născut în 1881 în satul Hlebnikovo, gubernia Viatka, în familia unui învățător care mai târziu s-⁠a făcut preot. A urmat Academia Teologică din Kazan și apoi a predat la Seminarul din Mogiliov. La 1 august 1908 a fost hirotonit preot. A fost arestat prima oară în 1920 și condamnat la închisoare pe timp nedefinit într-⁠un lagăr, cu muncă silnică, dar după câțiva ani a fost eliberat prin amnistie și a continuat slujirea. În 1925 a fost ridicat protoiereu. Între timp ajungeau la OGPU denunțuri: se spunea că predicile lui, ținute la fiecare slujbă timp de un ceas, compară Evanghelia cu viața de azi și de aceea sunt antisovietice. În cercetare a explicat că predicase despre pierderea moravurilor creștine, despre destrămarea familiei, lipsa de respect a copiilor, ușurătatea față de castitate și căsătorie și nepăsarea față de demnitatea persoanei, despre greutatea tot mai mare a vieții, boli și lipsuri, războaie și vrăjmășii, chemându-⁠i pe credincioși la iubire, împăcare și iertare și la amintirea răspunderii față de Dumnezeu la Judecata de Apoi. A fost osândit la cinci ani de lagăr și în 1931 mutat la Belbaltlag, pe șantierul Canalului Marea Albă-⁠Baltica. Soția lui a obținut o întâlnire de două ore; mergând pe lângă sârma ghimpată, a fost oprită de un bătrân și abia l-⁠a recunoscut pe părintele Serghie: era umflat, încărunțit, abia se mișca. A fost ultima lor întâlnire. A adormit în lagăr la 12 martie 1932.

Este pomenit la 12 martie (zi mobilă) și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 11 februarie în Soborul sfinților din Ekaterinburg, la 3 iunie în Soborul sfinților din Karelia și la 1 noiembrie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori din Karelia.