Severian din Sevastia

Sfântul Mucenic Severian din Sevastia a pătimit în Sevastia Armeniei, în jurul anului 320, pe vremea împăratului Liciniu, după ce îi mângâiase pe cei patruzeci de mucenici ostași din temniță. Este o altă pomenire decât a celui numărat între cei patruzeci.

Mărturisitor al lui Hristos, Severian a arătat o milostivire sinceră față de cei patruzeci de ostași creștini care sufereau pentru Numele lui Hristos. Îi vizita în temniță, le întărea sufletul și îi chema la vitejie și la statornicie. După jumătate de an de la moartea mucenicească a acestora pe lacul din Sevastia (pomenirea lor, 9 martie), Severian a fost adus și el la judecată de guvernatorul Lisias, pentru mărturisirea credinței creștine, și supus unor chinuri cumplite. Pe tot parcursul lor L-⁠a chemat pe Domnul, rugându-⁠L să-⁠i dea tărie ca să-⁠și ducă nevoința până la capăt. După chinuri meșteșugite, nefiind înfrânt în credința sa, a fost atârnat cu capul în jos, cu o piatră de gât, pe zidul orașului, și așa a trecut la Domnul.

Creștinii din Sevastia i-⁠au dus trupul la casa lui, unde au venit locuitorii ca să-⁠și ia rămas bun și să-⁠i ceară rugăciunile. Atunci a înviat sluga sfântului, care murise și încă nu fusese îngropată; s-⁠a ridicat din așternut și a venit să-⁠și petreacă stăpânul pe ultimul drum. A trăit după aceea încă cincisprezece ani, fără să se depărteze de locul unde fusese îngropat sfântul mucenic. Severian este pomenit la 22 septembrie, după stilul nou.