Ștefan din Ierusalim

Sfântul Mucenic Ștefan din Ierusalim a fost ostaș bizantin și se numără printre cei zece soldați decapitați la Ierusalim împreună cu Calinic, în vremea cuceririi arabe, cam în anul 637. Numele lui nu este legat de alte fapte decât de această mărturisire.

Povestea lor se păstrează într-⁠o relatare a pătimirii (passio), publicată de Hippolyte Delehaye în 1904. Garnizoana bizantină a Gazei s-⁠a predat arabilor, a fost silită să se lepede de credința creștină și, la refuzul ei, a fost dusă la Ierusalim, unde i-⁠a vizitat patriarhul Sofronie. După câteva luni zece dintre ei, în frunte cu Calinic, au fost tăiați cu sabia și îngropați la 11 noiembrie. Ceilalți cincizeci au fost duși la Eleutheropolis și uciși la 17 decembrie.

Martirologiul roman pomenește pe toți, cu numele, la 6 noiembrie și la 17 decembrie. Ștefan este cinstit la 6 noiembrie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite. Sursele nu arată o canonizare sinodală ortodoxă.