Ștefan din Rostov

Fericitul Ștefan din Rostov, nebun pentru Hristos, a trăit în veacul al XVIII-⁠lea ca monah la Mănăstirea Treimii din Varnița, a prezis soarta episcopului Dosoftei al Rostovului și a fost îngropat la biserica Înălțării din Rostov.

Fericitul Ștefan, în lume Avram, fusese iobag al boierului Lucian Lopuhin și rudă a lui Demid (Diomid) Glebov. Avram și Demid mergeau adesea în pelerinaj pe la mănăstiri și la moaștele sfinților făcători de minuni. Odată Avram i-⁠a prezis lui Diomid că va ajunge episcop, dar va fi omorât, și l-⁠a sfătuit să nu plece de lângă stăpânul său. Curând Avram s-⁠a călugărit cu numele Ștefan și a intrat la Mănăstirea Treimii din Varnița, unde s-⁠a făcut vestit prin viața de nevoință și prin mare sfințenie, iar poporul îl numea „binecredinciosul”. Și Demid a primit monahismul, cu numele Dosoftei, și după câțiva ani a ajuns egumen al Mănăstirii Bunei Vestiri din Snovița, lângă Vladimir; curând a fost arhimandrit al Mănăstirii Spaso-⁠Evfimiev din Suzdal, cea mai mare, și apoi al Mănăstirii Novospasski din Moscova, iar în 1711 a fost ridicat episcop al Rostovului. La Rostov a început o mare activitate de construcție, a ridicat biserici noi, a restaurat cele vechi și a făcut danii scumpe catedralelor și mănăstirilor eparhiei.

La 20 octombrie 1715, în vremea slujbei de ziua Sfântului Avramie, la Mănăstirea Bobotezei, episcopul Dosoftei a zărit în mulțime pe vechiul lui prieten, monahul Ștefan; acesta l-⁠a recunoscut în episcopul îmbrăcat în veșminte bogate pe prietenul tinereții, Demid, și l-⁠a îndemnat să lase rangul și să se retragă ca monah simplu la Solovețki. Episcopul nu l-⁠a ascultat, iar în 1718 prorocia monahului s-⁠a împlinit: Dosoftei a fost lipsit de rangul arhieresc și executat în Piața Roșie din Moscova, învinuit de trădare față de țar. Fericitul Ștefan a fost îngropat lângă biserica Înălțării Domnului din Rostov, cea mai veche biserică parohială a orașului (zidită în 1565).

Este pomenit la 5 iunie, după stilul nou, în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl.