Ștefan Kreidici

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan Kreidici a fost preot și a fost împușcat la 20 septembrie 1937 (7 septembrie în stilul vechi) la Karaganda, în aceeași zi cu mitropolitul Evghenie al Nijnîi Novgorodului.

Despre viața lui Ștefan Kreidici sursele consultate nu spun mai mult decât numele lui, trecut între cei împușcați cu mitropolitul Evghenie. Ca să se înțeleagă cadrul pătimirii, spunem scurt povestea acestuia. Evghenie (Zernov) s-⁠a născut la 18 ianuarie 1877 în regiunea Moscova, în familia unui diacon; a terminat Seminarul din Moscova în 1898, apoi Academia, a fost tuns monah în 1900, în 1913 a fost hirotonit episcop de Kirensk, vicar al Irkutskului, în 1914 numit episcop în Amur și Blagoveșcensk. În 1923 a fost arestat noaptea, după privegherea din ajunul Adormirii; tot orașul l-⁠a apărat și oamenii se adunau ca să-⁠l hrănească, iar el îi hrănea pe toți deținuții. Patriarhul Tihon l-⁠a ridicat arhiepiscop, apoi membru al Sfântului Sinod. A fost închis la Solovețki (1924-1927), unde a fost recunoscut ca episcop mai mare și a luat parte în 1926 la „Epistola de la Solovețki”, apoi a fost exilat în ținutul Zârean; după 1929 a locuit la Kotelnici, în 1930 a fost arhiepiscop de Kotelnici, în 1934 mutat la Nijnîi Novgorod. În 1935, după slujba pascală, a mers acasă pe străzi în camilafcă, spunând: „Ce să ne temem, trebuie să ne temem de Dumnezeu.” A fost curând arestat și, în septembrie 1937, troica NKVD din regiunea Karaganda l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 7 (20) septembrie 1937, împreună cu preotul Ștefan Kreidici, egumenii Evghenie (Vijva) și Nicolae (Așcepiev) și ieromonahul Pahomie (Ionov). Toți au fost trecuți între noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse la Sinodul Arhieresc Jubiliar din august 2000.

Ștefan este pomenit la 20 septembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori, la 8 august (zi mobilă) în Soborul sfinților din Smolensk și la 8 decembrie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori din ținutul Smolensk.