Talu

Sfântul Mucenic Talu a pătimit în Laodiceea, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305), împreună cu Sfântul Trofim. Erau din Stratonichia, în Caria, în Asia Mică. Sunt pomeniți la 11 martie.

Pe când guvernator al Laodiceei era Asclepiu, s-⁠a pornit o mare prigoană împotriva creștinilor. Prinși, Talu și Trofim au fost loviți îndelung cu pietre, dar au rămas neatinși, iar dregătorul, rușinat, i-⁠a lăsat o vreme să trăiască. Fiind pârâți iarăși, au mărturisit în fața tuturor că Hristos este Dumnezeu adevărat, au luat în derâdere idolii și i-⁠au mustrat pe tirani. Au fost spânzurați pe lemn, dezbrăcați, și trupurile le-⁠au fost strujite adânc, apoi răstigniți. Pe cruce, ei se rugau și vorbeau poporului cele ziditoare de suflet, iar mulțimea se grăbea să se atingă de ei și să strângă picături din sângele lor. Sfinții i-⁠au binecuvântat și și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu.

Credincioșii au uns rămășițele cu miruri și le-⁠au pus în biserică, iar soția dregătorului a așternut peste racla lor o pânză de mare preț. Mai târziu, Zosim și Artemie, din aceeași cetate cu sfinții, au dus racla în Stratonichia și au așezat-⁠o într-⁠un mormânt săpat în stâncă.