Teoctist al Cernigovului

Sfântul Ierarh Teoctist al Cernigovului a dus o viață de nevoință la Mănăstirea Peșterilor din Kiev înainte de a deveni episcop. A fost unul dintre marii bătrâni și l-⁠a vindecat prin rugăciune pe Sfântul Nichita, viitorul episcop al Novgorodului (pomenit la 31 ianuarie). În anul 1103 a fost făcut egumen al Mănăstirii Peșterilor, iar în 1108 a ridicat o trapeză de piatră cu ajutorul cucernicului cneaz Gleb Vseslavici. A stăruit mult ca numele Sfântului Teodosie (pomenit la 3 mai) să fie înscris în sinodicul sfinților întregii Rusii.

La 11 februarie 1110 s-⁠a petrecut la Peșteri o arătare cerească: un stâlp de foc s-⁠a ridicat de la pământ la cer, fulgerul a luminat tot pământul și la ceasul întâi al nopții s-⁠a auzit un tunet. Stâlpul de foc a stat deasupra trapezei de piatră, încât crucea ei nu se mai vedea, apoi s-⁠a dus la biserică, s-⁠a așezat peste mormântul Sfântului Teodosie și, întorcându-⁠se spre răsărit, a dispărut. „Nu era stâlp de foc, ci chip de înger”, scria Sfântul Nestor Cronicarul. În anul 1113 Teoctist a fost sfințit episcop de Cernigov. Pe vremea aceea călugărul Kuksa (sfințit mucenic, pomenit la 27 august), luminătorul vyatichilor, aparținea eparhiei Cernigovului. La 2 mai 1115 Teoctist a luat parte la mutarea moaștelor sfinților cneji Boris și Gleb la Vâșgorod, iar mai târziu, în Cernigov, lângă catedrala lui, a sfințit o biserică în numele sfinților cneji Boris și Gleb, ridicată în 1120 de cneazul David al Cernigovului. Sfinților cneji purtători de patimi Boris și Gleb le-⁠a rostit și o predică în ziua pomenirii lor. La 6 august 1123, de praznicul Schimbării la Față, Teoctist a murit, iar din pricina praznicului pomenirea lui se face la 5 august (stil nou; 18 august pe stil vechi). Într-⁠o listă a sfinților se spune că a fost îngropat la Mănăstirea Peșterilor. Este pomenit și la 28 septembrie, la a noua cântare a canonului soborului monahilor din Peșterile Apropiate.