Teognost Pivovarov

Sfântul Cuvios Mucenic Teognost Pivovarov, ieromonah, a primit cununa muceniciei în 1921, împușcat de ostași ai Armatei Roșii în schitul Kâzâl-⁠Jar, aproape de orașul Verni, azi Almatî. Este pomenit împreună cu ceilalți cuvioși mucenici din Verni: Serafim, Pahomie, Anatolie, Iraclie, Victor și Evdochia.

Mănăstirea de la Issîk-⁠Kul

Teognost, ca și Serafim și Anatolie, venea din Pustia Glinsk, din eparhia Kursk, și a fost chemat la începutul veacului al XX-⁠lea la Mănăstirea Sfânta Treime de la Issîk-⁠Kul, întemeiată de episcopul Alexandru al Turkestanului ca stea călăuzitoare misionară pentru nomazii Asiei. Se știe că erau monahi cu învățătură și cu viață înaltă de nevoință. Părintele Serafim avea talent de zugrav de icoane și glas frumos, părintele Anatolie era cântăreț și dirijor de seamă, iar părintele Teognost avea bune însușiri de rânduire a treburilor.

Serafim și Anatolie au fost chemați în 1909 în orașul Verni și au primit acolo sfințirea preoțească. Teognost, Iraclie și Pahomie au rămas la Issîk-⁠Kul până în 1919. În același an părintele Teognost a fost întărit acolo ca blagocin al mănăstirii și ajutor al duhovnicului pentru mireni. După atacul kârgâzilor asupra mănăstirii din 1916, mulți monahi bătrâni au fost chinuiți; în 1919 mănăstirea a fost închisă.

Schitul din munți

După venirea la putere a bolșevicilor în martie 1918 și împușcarea episcopului Pimen (pomenit la 3 septembrie), monahii s-⁠au retras în munți. Au făcut un schit la opt verste de oraș, apoi, căutând un loc mai singuratic, au găsit muntele Kâzâl-⁠Jar, unde au ridicat chilii, au săpat peșteri și au așezat o Sfântă Masă. Duhovnicul schitului era ieromonahul Serafim Bogoslovski. S-⁠a născut în Glukhov, prin anii 70 ai veacului al XIX-⁠lea, cu numele de Alexandru, dintr-⁠un tată care era administrator la un moșier și dintr-⁠o mamă blândă și evlavioasă. Mama lui a primit de la Dumnezeu știrea că fiul ei va muri mucenic și, când el era elev, a plâns spunându-⁠i-⁠o. Ea a mai spus odată că, în timp ce el cânta cântări bisericești, a văzut o cunună deasupra capului lui și îngeri cu el. Cuvintele acestea s-⁠au adâncit în sufletul lui, iar când a crescut a plecat în Pustia Glinsk.

Mucenicia

În 1921, trei ostași ai Armatei Roșii au venit călare, cu arme, la schitul Kâzâl-⁠Jar. Părintele Serafim i-⁠a ospătat cu ceai și i-⁠a culcat. El nu a dormit, ci a citit rânduiala de rugăciune. Spre ziuă, ostașii s-⁠au apropiat de el, i-⁠au pus arma în spate și au tras. A apucat să strige numele lui Anatolie. Apoi ostașii au mers pe cărare la părintele Teognost, care de obicei se ruga noaptea într-⁠o peșteră. Poate istovit de rugăciunea nopții, se întinsese să se odihnească în chilie, și așa cum stătea, cu mâinile încrucișate pe piept, au tras în inima lui.

A doua zi a venit miliția, a cercetat locul și a îngăduit îngroparea. Au săpat un mormânt, l-⁠au acoperit cu scânduri și, fără sicrie, i-⁠au îngropat înfășurați în mantie. Mai târziu ieromonahul Anatolie le-⁠a făcut slujba de înmormântare pe sopka Mohnataia. Părintele Pahomie, părintele Iraclie și părintele Anatolie nu au mai rămas în schit.

Ceilalți mucenici din Verni

Despre ceilalți, pagina spune astfel. Schimonahul Iraclie a murit de boală în 1937, la praznicul Înălțării, după ce își aflase mai înainte sfârșitul. Ieromonahul Pahomie a fost arestat în 1935, închis la Alma-⁠Ata și împușcat în 1936. Călugărul Victor, rătăcitor, a murit mucenic în jur de 1936-1937. Anatolie a plecat în Sukhumi, în munți, și a fost împușcat la începutul anilor 1930. Monahia Evdochia, din mănăstirea Iveron-⁠Serafim, a fost ucisă în septembrie 1918, când un detașament roșu i-⁠a împușcat pe monahii acuzați de contrarevoluție de către țăranii arendași ai moșiei mănăstirii.

Cinstirea

Mormântul cuvioșilor mucenici Serafim și Teognost din defileul Aksai a fost mereu cinstit de credincioși. În 1991 s-⁠a ridicat pe el o cruce de închinare, apoi o capelă, și se știu multe vindecări și minuni. Pe locul schitului Kâzâl-⁠Jar s-⁠a deschis astăzi o mănăstire de călugări, Pustia Aksai a Sfinților Serafim și Teognost. Au fost slăviți în 1993 ca sfinți cu cinstire locală în eparhia Alma-⁠Ata și trecuți în rândul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei de Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000. Teognost este pomenit la 11 august și la 8 septembrie.