Timotei al Evripului

Sfântul Timotei al Evripului (în lume Tasos Kalamiotis, în jurul anilor 1510-1590) a fost episcop al Evripului, cu sediul la Halkida, în Eubeea, în vremea stăpânirii turcești, și întemeietor al mănăstirii Adormirii Maicii Domnului de pe muntele Pentelic, lângă Atena. Familia lui venea din Kalamos, în Attica. Este cinstit în Biserica Greciei și pomenit la 16 august.

Copilăria și studiile

S-⁠a născut în jurul anului 1510 la Kalamos, în Attica, cu numele Tasos Kalamiotis. De mic a îndrăgit învățătura, iar tatăl lui, preot al satului, i-⁠a fost primul învățător. Părinții l-⁠au învățat iubirea față de Ortodoxie, și ea a dat roade. A studiat la Atena și apoi s-⁠a întors la Kalamos. Episcopul Orei, care i-⁠a fost părinte duhovnicesc, pare să-⁠i fi plătit studiile. Izvorul sârb spune că episcopul de Oropos i-⁠a plătit pe cheltuiala lui studiile la Atena.

În Eubeea

În Eubeea de Nord, unde a ajuns după studii, s-⁠a întâlnit cu episcopul Orei, părintele său duhovnicesc, care i-⁠a priceput darurile și plecarea spre slujba dumnezeiască. A devenit monah, apoi diacon, rămas mereu lângă episcop, poate și ca secretar al lui. Apoi a fost hirotonit preot, săvârșind Sfintele Taine și propovăduind Cuvântul lui Dumnezeu, întărindu-⁠i pe oameni în vremea stăpânirii turcești. După moartea episcopului, Timotei a fost hirotonit episcop al Orei, în locul lui. Nu după multă vreme a fost hirotonit mitropolit al Evripului, cu sediul la Halkida. Lupta lui de a păstra flacăra credinței în sufletele oamenilor a fost nestinsă, sistematică și chibzuită, atât de mult încât i-⁠a mișcat și pe turcii din ținut care erau binevoitori. Nu a lăsat în afara grijii nici pe oamenii de altă religie, neam sau stare socială.

În vremea sultanului Selim al II-⁠lea (1566-1574) a fost dat un decret prin care unele biserici creștine urmau să fie prefăcute în moschei. Împotrivirea sfântului a fost îndată, atât de aprigă încât a stârnit mânia de moarte a unui pașă turco-⁠albanez, care plănuia să-⁠l omoare, înfățișându-⁠l ca dușman al statului. A fost astfel amestecat în lăcomia mănăstirii Sfântului Nicolae a lui Galatakis, mănăstire stavropighială a mitropoliei locale, care se certase cu satul Politika, și cu pașa Evripului, înștiințat de monahii mănăstirii.

A scăpat datorită soției prigonitorului său, care era creștină în taină și fiica lui duhovnicească și l-⁠a îndemnat să plece din locul acela, dându-⁠i și o mare sumă de bani. Se mai spune că sfântul a fost înștiințat de locuitori otomani, cărora le era foarte drag. În 1572, într-⁠o seară, a fost scos pe ascuns, cu un diacon și un cleric, pe malul de dincolo, în Attica. S-⁠a întors întâi în locul său natal și a rămas acolo o vreme (la mănăstirea Kaloliwadi). Înfrângerea turcilor în Insulele Echinade (bătălia navală de la Lepanto) de către forțele creștine ale Apusului, sub don Juan de Austria, a avut un rol însemnat în felul în care s-⁠a încheiat prigoana creștinismului și, de aceea, a amenințat și viața sfântului.

Pustnicia de pe Pentelic și mănăstirea

În jurul anilor 1573-1574 s-⁠a îndreptat spre muntele Pentelic, pentru a scăpa de prigonitori, pe atunci numit „Muntele Neprihăniților”. Întâi a slujit la biserica Sfintei Treimi „a Apei”, dându-⁠i faimă bună prin renumele lui, așa că a început să fie folosită ca schit de către pustnicii din ținut în fiecare duminică. Sfântul le-⁠a propus să trăiască în obște. Căuta în sine mai multă liniște și un loc pustiu ca să zidească mănăstirea dorită. Monahii din chiliile din jur l-⁠au primit și l-⁠au convins să întemeieze în acel loc propria lui sihăstrie. Așa a pornit cu un mic grup să caute locul potrivit.

După tradiție, au găsit un loc într-⁠un desiș de măslini sălbatici, un schelet (după alții mai multe), pe a cărui inimă era zgâriată icoana Maicii Domnului Glykofilousa. Se spune că în vechime acolo fusese un templu al Atenei. Aflarea icoanei a fost prilejul pe care îl aștepta sfântul ca să zidească mănăstirea în amintirea Adormirii Maicii Domnului. După altă tradiție, el a găsit, într-⁠un loc arătat de Maica Domnului, o căsuță de lemn în care era trupul unui monah adormit de puțin. Lângă căsuță și la rădăcina unui măslin a găsit o icoană a Maicii Domnului. După o a treia variantă, a găsit o icoană a Maicii Domnului într-⁠o căsuță de lemn în care trăia un monah rupt de lume și a hotărât acolo să zidească mănăstirea.

Lucrările au început în 1576 și mănăstirea a fost ridicată în 1578. Sfântul s-⁠a dăruit cu totul acestei lucrări cinci ani, dorind totodată liniștea și rugăciunea neîncetată a inimii. Ca să scape de prezența oilor și a altor vite care pășteau vara în preajma clădirii (la Sfânta Treime a Apei), a cumpărat un teren la Gerakas, unde păstorii își petreceau iernile. Aceștia au fost astfel îndepărtați și s-⁠au așezat la Lambrika, lângă Koropi, într-⁠un loc cumpărat, se spune, de sfânt. După scrieri mai târzii, păstorii aceștia au fost numiți koropioți.

Ultimii ani

În mănăstire s-⁠au adunat curând mulți frați, și sfântul i-⁠a povățuit cu înțelepciune pe calea mântuirii. Dorind nevoințe mai mari, în tăcere și singurătate, s-⁠a retras la Gargato și Vravrona, unde s-⁠a dedicat unor aspre nevoințe cunoscute numai Domnului. Pomenitele locuri ale ascezei sale sunt Boiati (Sfântul Ștefan), Kastraki, schitul Sfântului Gheorghe Kokkinaras și Thalassi. Împotriva lui s-⁠au ridicat unii oameni, și sfântul a părăsit Attica și a trecut într-⁠un chip minunat marea spre insula Kea (în jurul anului 1590). Acolo, după ce a mai trăit o vreme în nevoințe plăcute lui Dumnezeu, a adormit în pace la 16 august 1590.

În mănăstirea lui de pe Pentelic se păstrează și azi capul lui sfânt, cu miros bun, care face minuni pentru cei care îl cheamă cu credință și rugăciune. Este socotit întemeietor al mănăstirii Pentelic și, după spusa localnicilor, probabil și al mănăstirii Sfântul Pantelimon din insula Kea, precum și al unei părți a schitului Sfântul Gheorghe din Vravrona. Pomenirea lui se face la 16 august. În 1993 s-⁠a zidit în Kea o biserică Sfântul Timotei, în cinstea lui, care își serbează hramul și la 13 iulie. La Halkida există biserica Sfinții Timotei al Evripului și Nicolae Planas, un așezământ cultural „Sfântul Timotei al Evripului” și un post de radio cu același nume.