Trifon, Respiciu și Nimfa

Sfinții Mucenici Trifon, Respiciu și Nimfa sunt trei mucenici ai primelor veacuri, pomeniți laolaltă în martirologiile latine, la 10 noiembrie, din secolul al XI-⁠lea până în secolul al XX-⁠lea.

Trifon este socotit același cu Sfântul Mare Mucenic Trifon din Campsada, în Frigia, vindecător fără de arginți, pe care Biserica Ortodoxă și cea Catolică îl pomenesc separat la 1 februarie, după calendarul Mineiului (în Bisericile care țin stilul vechi, aceeași zi cade la 14 februarie). S-⁠a născut la Campsada și, ca băiat, păștea gâște; a dobândit faimă de tămăduitor, mai ales al animalelor. În persecuția lui Deciu a fost dus la Niceea, în jurul anului 250, și chinuit crunt; a fost decapitat cu sabia după ce l-⁠a convertit pe prefectul păgân Licius. Povestirile despre el sunt amestecate cu elemente legendare. Moaștele lui au fost îngropate la Campsada, apoi duse la Constantinopol și la Roma; capul se păstrează la catedrala din Kotor.

Respiciu apare ca tovarăș al lui Trifon într-⁠o relatare scrisă în jurul anului 1005 de monahul Teodoric de la Fleury, pe baza unor legende mai vechi. Moaștele lor au fost păstrate împreună cu cele ale fecioarei Nimfa la spitalul Sfântului Duh din Sassia, apoi mutate în 1566 de papa Pius al V-⁠lea la biserica Sfântul Augustin. O tradiție face din Nimfa o fecioară mucenică din Palermo, ucisă pentru credință la începutul secolului al IV-⁠lea; după alte variante, ea a fugit din Palermo în fața vandalilor și a murit în secolul al VI-⁠lea la Savona. Unii cred că au existat două sfinte cu acest nume. Nimfa este una dintre ocrotitoarele Palermo-⁠ului. Respiciu și Nimfa au fost scoși din Martirologiul Roman, iar Trifon a rămas. Sunt sfinți ai Bisericii nedespărțite, fără canonizare sinodală pentru Respiciu și Nimfa.