Trofim

Sfântul Mucenic Trofim, împreună cu Sfântul Talu, a pătimit în Laodiceea, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305), fiind răstignit pentru Hristos. Erau din Stratonichia, în Caria, în Asia Mică. Sunt pomeniți la 11 martie.

Pe când guvernator al Laodiceei era Asclepiu, s-⁠a pornit o mare prigoană împotriva creștinilor. Trofim și Talu, prinși, au fost loviți mult timp cu pietre, dar Dumnezeu i-⁠a păzit neatinși. Dregătorul, rușinat, i-⁠a lăsat câtva timp să trăiască fără chinuri. Fiind pârâți din nou, au fost aduși la judecată, unde au mărturisit cu îndrăzneală că Hristos este Dumnezeu adevărat, au luat în râs idolii și i-⁠au mustrat pe tirani. Prinzându-⁠i pe lemn, dezbrăcați, le-⁠au strujit adânc trupurile, iar sfinții, rugându-⁠se lui Dumnezeu și defăimând zeii elini, l-⁠au umplut de mânie pe dregător, care a poruncit să fie răstigniți. Pe drum o mulțime mare venea după ei, iar pe cruce vorbeau poporului cuvinte zidire de suflet. Mulți se grăbeau să se atingă de trupurile lor, strângând picături de sânge sau obiecte, iar sfinții i-⁠au binecuvântat și și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu.

Credincioșii au luat rămășițele și le-⁠au uns cu miresme și le-⁠au așezat în biserică. Soția lui Asclepiu, simțind mirosul care ieșea din racla sfinților, a pus peste ea o pânză de mare preț. Mai târziu, doi bărbați cucernici din același oraș cu sfinții, Zosim și Artemie, au dus racla în Stratonichia, la o milă depărtare, și au așezat-⁠o într-⁠un mormânt săpat în stâncă.