Valentin Lukianov

Sfântul Cuvios Mucenic Valentin Lukianov, ieromonah, s-⁠a născut la 2 august 1875 în gubernia Kaluga, în familia țăranului Iacov Lukianov, și a primit la botez numele Vasile. A învățat la școala parohială, s-⁠a căsătorit și a avut trei copii, dar curând după nașterea celui din urmă a rămas văduv. În 1906 a intrat în Lavra Sfintei Treimi și Sfântul Serghie, la 26 mai 1908 a fost înscris novice și, având daruri alese de muzică și cânt, a fost rânduit la strană. La 7 noiembrie 1915 a fost tuns în monahism cu numele Valentin.

În 1920 Lavra a fost închisă de cei fără Dumnezeu. Monahul Valentin a ajuns psalt la biserica Piatnițkaia din Serghiev Posad, unde egumen era arhimandritul Vasian (Piatnițki). Patriarhul Tihon a cerut părerea vicarului Lavrei, arhimandritul Cronid (Liubimov), iar acesta a fost de acord cu numirea ca psalt, dar nu cu hirotonia ca ierodiacon. Arhimandritul Vasian a stăruit din nou, scriind că parohia are multe slujbe în biserică și în casele credincioșilor, că el, bolnav, nu le poate săvârși singur, și că monahul Valentin a slujit toată vara de bunăvoie, cu sârguință și fără plată, ca citeț și cântăreț. Patriarhul a primit cererea și la 20 septembrie 1920 l-⁠a hirotonit ierodiacon pentru biserica Piatnițkaia, unde a slujit până la închiderea ei. Hirotonit ieromonah la 26 noiembrie 1923, a slujit până în 1930 la biserica Sfântul Nicolae din Naro-⁠Fominsk, iar după închiderea ei la biserica din Kuntsevo.

La 26 ianuarie 1933 autoritățile din Kuntsevo au anunțat închiderea ultimei biserici din oraș. Credincioșii nu au primit hotărârea și au trimis Comitetului Executiv Central pe întreaga Uniune o cerere de anulare, semnată de mii de locuitori. Au arătat că biserica, odată rurală, devenise biserică de oraș și era singura rămasă, că deservea zeci de mii de oameni și că lângă ea se afla singurul cimitir al orașului, a cărui închidere i-⁠ar lipsi pe credincioși de rugăciunile la îngropare. Autoritățile au refuzat și au închis atât biserica, cât și cimitirul. După aceasta, părintele Valentin a slujit la biserica Sfântul Nicolae din satul Romașkovo.

La 26 noiembrie 1937 NKVD a interogat doi martori de serviciu din Kuntsevo, dintre care unul a spus că într-⁠o zi din iunie 1937 părintele Valentin a stat de vorbă cu niște femei, le-⁠a citit dintr-⁠o carte religioasă și le-⁠a tâlcuit-⁠o, spunând că trăim într-⁠o vreme în care credința ortodoxă și clerul nu sunt în cinste la puterea sovietică, că comuniștii se străduiesc să distrugă Biserica Ortodoxă, dar credincioșii trebuie să li se împotrivească răspândind cuvântul lui Dumnezeu printre cunoscuți, în nădejdea că tirania se va sfârși. În aceeași zi părintele a fost arestat, dus la Taganka și interogat a doua zi. A tăgăduit că ar fi folosit slujba preoțească pentru activitate antisovietică sau ar fi răspândit zvonuri despre asuprirea religiei.

La 27 noiembrie ancheta s-⁠a încheiat, iar la 29 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani de lagăr. Ieromonahul Valentin Lukianov a murit la 1 iunie 1940 într-⁠un lagăr de muncă din regiunea Novosibirsk și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. A fost trecut în rândul sfinților în anul 2000.

Este pomenit la 1 iunie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 1 martie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Mitropolia Novosibirsk, la 19 iulie în Soborul sfinților din Radonej și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.