Valeriu de Trier

Sfântul Ierarh Valeriu de Trier (Tréves) este socotit al doilea episcop al cetății Trier, pe Mosela, în Germania, și a adormit în jurul anului 320. Viața lui este semilegendară.

Potrivit unei legende vechi, a fost însoțitor al Sfântului Eucariu, primul episcop al Trierului. Eucariu a fost trimis în Galia de Sfântul Petru ca episcop, împreună cu diaconul Valeriu și cu ipodiaconul Materne, ca să predice Evanghelia. Au ajuns la Rin și la Ellelum, în Alsacia, unde Materne a murit. Ceilalți doi s-⁠au întors în grabă la Sfântul Petru și l-⁠au rugat să-⁠l învie pe cel adormit. Petru i-⁠a dat lui Eucariu toiagul său păstoresc și, atingându-⁠l cu el, Materne, care zăcea în mormânt de patruzeci de zile, a înviat. Neamurile s-⁠au întors atunci în număr mare. După ce au întemeiat multe biserici, cei trei au ajuns la Trier, unde propovăduirea a înaintat atât de repede că Eucariu a ales cetatea drept reședință episcopală. Un înger i-⁠a vestit sfârșitul apropiat și i-⁠a arătat în Valeriu pe urmașul lui. Valeriu a fost episcop cincisprezece ani, iar după el a urmat Materne, care între timp întemeiase eparhiile Köln și Tongeren și a rămas episcop patruzeci de ani. Toiagul Sfântului Petru s-⁠a păstrat la Köln până la sfârșitul secolului al X-⁠lea.

Valeriu este pomenit la 29 ianuarie, după calendarul apusean (stil nou), ca sfânt al Bisericii nedespărțite.