Vasile Aleksandrin

Sfântul Mucenic Vasile Aleksandrin, țăran, pe numele întreg Vasile Atanasievici Aleksandrin, s-⁠a născut la 8 februarie 1872 în satul Vertelim, ținutul Insar, gubernia Penza (azi raionul Staroșaigovo, Mordovia). Era om temeinic în toate. Înainte de Revoluție avea o gospodărie mare: zece hectare ale lui și încă șaptezeci-⁠optzeci arendate, destule vite și doi lucrători statornici, la care se adăugau în fiecare an zece-⁠cincisprezece sezonieri. Avea soție și trei copii. Sătenii îl prețuiau, iar în 1918 adunarea parohială l-⁠a ales psalt la biserica satului, iar la 14 august a fost întărit de conducerea eparhială din Penza. Enoriașii îl lăudau pentru bunătate, hărnicie, înțelegere și ajutor. În 1929 preotul bisericii, la cererea autorităților, a scris despre el că are purtare foarte bună, cunoaște bine slujba, citește și cântă minunat, conduce corul și vine regulat la slujbe.

Poate din această pricină, în 1929 sfatul sătesc nu doar l-⁠a deposedat și l-⁠a lipsit de drepturile electorale, ci a hotărât să-⁠l mute din sat. Vasile a plecat singur în loc necunoscut și s-⁠a întors abia în 1932, când i s-⁠au restituit drepturile. În 1934 autoritățile au vrut să dea clădirea bisericii atelier de fierărie al unei stațiuni de mașini și tractoare. Femeile din Vertelim au spus deschis în sfat că nu o dau, iar Vasile a fost apărătorul lor. Biserica a rămas credincioșilor, dar psaltul, socotit vinovat, a fost arestat și ținut un timp. Eliberat, a slujit iarăși cu grijă la biserică și era chemat să slujească și în satul Șagaevo.

La 17 octombrie 1937 a fost arestat din nou, învinuit de „activitate contrarevoluționară și agitație antisovietică”. La percheziție i-⁠au găsit șaisprezece cărți religioase și o cruce de aramă, luate toate. La interogatorii s-⁠a purtat bărbătește, nu și-⁠a ascuns convingerile și nu a înnegrit pe alții. În decembrie 1937 sentința a fost zece ani de lagăr. Din februarie 1938 a fost în lagărul Unjensk, la stația Suhobezvodnoe din regiunea Gorki, unde a murit la 26 august 1942, nesuportând condițiile cumplite de detenție. A fost slăvit de Sinodul Jubiliar al Episcopilor din anul 2000.

Este pomenit la 26 august și la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, după stilul nou.