Victor Karakulin

Sfântul Sfințit Mucenic Victor Karakulin a fost preot la biserica Sfintei Treimi din Kursk și a murit în lagărul din Orientul Îndepărtat la 7 mai 1937, vinerea Săptămânii Luminate, istovit de muncă și boală.

S-⁠a născut la 29 iulie 1887, în satul Volokonskoe din ținutul Sudja, gubernia Kursk, în familia psaltului Constantin Nicanorovici Karakulin și a soției sale, Natalia Grigorievna. În 1909 a terminat seminarul din Kursk și a fost numit secretar al redacției Foii eparhiale din Kursk. În 1910-1911 a fost învățător de religie la a doua școală de fete a străjerilor din Kursk. În 1910 a fost hirotonit diacon la biserica Smolensk din oraș, apoi preot, și a slujit la biserica Sfintei Treimi.

La 23 iulie 1935 a fost arestat împreună cu arhiepiscopul Onufrie al Kurskului (Gagaliuc) și cu alți preoți ai bisericii Mântuitorului. Arhiepiscopul era învinuit că predica prea des, că binecuvântase tunderi în monahism, între care și pe mama lui, și că ajutase materialicește pe cei eliberați din temniță, iar la percheziție i s-⁠au găsit extrase din cărți ale Sfinților Părinți, socotite de anchetatori contrarevoluționare. Părintele Victor nu s-⁠a recunoscut vinovat și a refuzat să semneze mărturii mincinoase împotriva lui și a altora. La confruntările cu martorii mincinoși nu le-⁠a întărit spusele. La ședința închisă a Colegiului Special din 8 decembrie, el a declarat categoric că nu se socotește vinovat și că legăturile lui cu arhiepiscopul Onufrie fuseseră cele ale unui preot cu episcopul locului, strict bisericești.

La 9 decembrie 1935, Colegiul Special l-⁠a osândit la zece ani de lagăr. A fost trimis în lagărul din Orientul Îndepărtat, în ținutul Habarovsk, unde s-⁠a aflat împreună cu arhiepiscopul Onufrie și cu episcopul Antonie. Era slab de sănătate și munca i-⁠a fost peste puteri. A murit la 7 mai 1937.

Sfântul este pomenit la 1 iunie și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 1 august în Soborul sfinților din Kursk.