Vinoc

Sfântul Cuvios Vinoc (Winnoc) a fost egumen sau prior la Wormhout și ctitor în Flandra, mort în jurul anului 716 sau 717. A trăit în Bergues, unde îi sunt cinstite moaștele. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

Este numit de obicei breton, dar cercetătorii socotesc că era mai degrabă de neam galez, dintr-⁠o familie nobilă legată de regii Domnoniei; familia lui se refugiase probabil în Bretania, fugind de saxoni. S-⁠ar fi format acolo, iar în Cornwall i se atribuie un paraclis la St Winnow. A venit în Flandra cu trei însoțitori și a întemeiat o mănăstire la Sint-⁠Winoksbergen (Bergues), apoi a mers la mănăstirea Sithiu, condusă de Sfântul Bertin, care l-⁠a trimis să întemeieze la Wormhout o filială, devenită centru misionar al ținutului. Se spune că, la bătrânețe, când slăbise, rugăciunea lui făcea ca moara să macine singură grâul pentru frații săi și pentru săraci; un monah, care a venit din curiozitate să vadă cum face atâta muncă, a orbit, apoi a fost vindecat prin mijlocirea lui. După tradiția din secolul al XIV-⁠lea, a adormit la 6 noiembrie.

Moaștele, înmormântate la Wormhout, au fost mutate la Bergues în 899. La începutul secolului al XI-⁠lea mănăstirea benedictină Saint-⁠Winnoc s-⁠a dezvoltat în jurul cinstirii lui; moaștele erau chemate împotriva secetei, iar sfântul este ocrotitor împotriva febrei, a tusei convulsive și al morarilor. Mănăstirea a fost arsă de protestanți în 1558. Mutarea moaștelor se prăznuiește la 18 septembrie.

Este pomenit la 6 noiembrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).