Zinovie Sutormin

Sfântul Sfințit Mucenic Zinovie Sutormin a fost preot în satul Verh-⁠Ulbinsk, gubernia Tomsk, și a fost decapitat cu securea de o ceată de soldați roșii la 23 ianuarie 1920.

Zinovie Evstafievici Sutormin fusese înainte de preoție felcer în oastea cazacilor siberieni. În 1901 a fost hirotonit diacon pentru biserica Învierii din Semipalatinsk, iar în 1911 preot pentru biserica din Verh-⁠Ulbinsk, ținutul Zmeinogorsk, și numit paroh. În vremea lui s-⁠a început o biserică nouă de piatră, în numele Sfântului Nicolae, încheiată și sfințită în 1913. În 1912 i-⁠a murit soția, lăsându-⁠i în grijă cinci copii. În 1919 preotul din Gheorghievka a cerut arhiereului să-⁠l mute într-⁠o parohie mai bogată, din pricina familiei numeroase; arhiereul i-⁠a spus să-⁠și caute singur pe cineva dornic să facă schimb, iar el i-⁠a propus părintelui Zinovie, care a primit, încheindu-⁠și cu o faptă bună zilele puține ce îi mai rămâneau.

În ianuarie 1920 a venit cu copiii mai mici în vizită la fiul cel mare, în satul Șemonaiha, lângă Ust-⁠Kamenogorsk. La 23 ianuarie satul a fost ocupat de o ceată de soldați roșii, care au început îndată percheziții și arestări. Părintele Zinovie a fost arestat cu alți săteni. Toți cei arestați cu el au fost osândiți la moarte și duși în afara satului. Părintelui Zinovie i s-⁠a tăiat capul cu securea, iar trupul a fost îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, nu departe de Șemonaiha.

Sfântul este pomenit la 23 ianuarie și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.