Alexandru Bogoiavlenski

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Bogoiavlenski (1879-1937) a fost preot în gubernia Tver și a fost împușcat la 3 noiembrie 1937, fiindcă a încercat să apere biserica de închidere. Se pomenește la 3 noiembrie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 18 iulie, cu sfinții din Tver.

S-⁠a născut în 1879 în satul Kukarevo, din ținutul Ostașkov, gubernia Tver, în familia citețului Lev Bogoiavlenski. A terminat școala duhovnicească și a fost hirotonit preot, într-⁠un an necunoscut. În prigoanele de la sfârșitul anilor douăzeci și începutul anilor treizeci a fost arestat pentru că nu plătise un impozit cu o mărime peste putință de plătit. Așa au izbutit autoritățile să aresteze preotul și să închidă biserica, în care, din lipsa preotului, slujbele au încetat. A fost osândit la doi ani de lagăr de muncă, din care a ieșit foarte bolnav. Nici acum nu a lăsat slujirea Bisericii, și în martie 1937 a fost numit la biserica Sfântul Nicolae din satul Gridți, din raionul Toropeț, regiunea Tver.

După două luni s-⁠a văzut că autoritățile vor căuta să închidă și această biserică. Părintele Alexandru a început să adune „douăzecimea”, singura care, după lege, putea apăra biserica și purta tratative cu reprezentanții statului. A mers din casă în casă la credincioși, pentru că o adunare a comunității în biserică era deja cu neputință; ar fi fost privită îndată ca o adunare ilegală. Pe unii dintre enoriași, care nu-⁠l cunoșteau bine, pentru că venise de curând în sat, îi întreba dacă cred în Dumnezeu, iar dacă răspundeau da, îi ruga să intre în douăzecime.

La sfârșitul lui septembrie, un reprezentant NKVD, strângând date pentru arestarea preotului, a ascultat martori care, prin funcția lor, se temeau să contrazică NKVD-⁠ul, precum președintele și brigadierul colhozului. Ei au spus că în ajun, la 27 septembrie, în sovietul sătesc se ținuse o ședință asupra activității părintelui Alexandru, care hotărâse că preotul, prin predică, slujbe, mersul pe la casele enoriașilor, botezul noilor-⁠născuți și înmormântări, creează o stare de neliniște care împiedică izbânda campaniilor de agitație ale autorităților. Au mai spus că preotul face agitație contrarevoluționară pentru păstrarea bisericii, pentru repararea ei, îndeamnă pe țărani să meargă mai des la biserică, cu copiii, și să se roage, și sfătuiește pe enoriași să nu aștepte nenorocirea, ci să-⁠și boteze numaidecât copiii. Trei membri ai douăzecimii au semnat, sub presiune, declarații că nu au făcut parte din ea, iar președintele consiliului bisericesc, înfricoșat de amenințările anchetatorilor, a renunțat la apărarea bisericii și a semnat un proces-⁠verbal alcătuit de ei.

La 9 octombrie preotul a fost arestat și închis la Toropeț. La 11 octombrie anchetatorul l-⁠a întrebat dacă se recunoaște vinovat de agitație contrarevoluționară. A răspuns că nu a făcut o astfel de agitație, ci, ca preot, a slujit în biserică și a mers prin sate să boteze noii-⁠născuți și să îngroape morții. La întrebarea dacă a împărțit foi contrarevoluționare, a răspuns că nu, ci că enoriașii îi povestiseră că astfel de foi s-⁠au răspândit în sovietul sătesc. În aceeași zi dosarul a fost încheiat și dat troicii NKVD. La 1 noiembrie troica l-⁠a osândit la moarte. Părintele Alexandru a fost împușcat două zile mai târziu, la 3 noiembrie 1937.