Alexandru Gnevușev

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Gnevușev (Alexandru Feodorovici Gnevușev) a fost preot al Bisericii Ruse, născut în satul Russkaia Țilna, ținutul Simbirsk, și împușcat la Ulianovsk la 28 aprilie 1930. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la 17 august 2004, ca sfințit mucenic. Este pomenit la 15 aprilie după calendarul vechi (28 aprilie după cel nou), precum și la 21 mai (3 iunie), în Soborul sfinților din Simbirsk și în Soborul noilor mucenici ai Rusiei.

Slujirea

Izvoarele noastre nu se potrivesc asupra anului nașterii: datele puse în fișă dau 1880, iar biografia rusă spune 23 septembrie 1889, an pe care îl socotesc și sărbătoririle de la 130 de ani. S-⁠a născut în familia unui preot. În 1912 a terminat seminarul din Simbirsk și a fost psalt la biserica satului natal. La 9 martie 1914 a fost hirotonit preot și numit paroh la biserica Nașterii lui Hristos din satul Aleikino, ținutul Simbirsk. În ianuarie 1920 a fost mutat în satul Kiiat, ținutul Buinsk, dar peste o lună a fost întors la biserica de dinainte. La 20 iulie 1921, la cererea locuitorilor din Komarovka, sat vecin cu Aleikino, a fost mutat la biserica Sfântul Mihail Arhanghelul din acest sat. În 1923 a fost mutat din nou, la biserica Nașterii lui Hristos din satul Șumovka. Aici a ajuns în ceartă cu o parte din enoriașii reînnoitori și a fost silit să iasă din slujire. În iulie 1925 noul episcop Visarion (Zorin) l-⁠a numit paroh al bisericii Sfânta Parascheva din satul Briandino, raionul Melekess, gubernia Samara.

Mucenicia

În ianuarie 1930 membrii locali ai „Uniunii ateilor militanți” au venit la părintele Alexandru ca să ia clopotele de la biserică și să-⁠l „deculacizeze” pe preot. Activiștii i-⁠au luat averea, dar obștea bisericii a izbutit să-⁠și apere clopotele. La începutul lui februarie părintele Alexandru a plecat la Ulianovsk, iar în sat au început arestările enoriașilor care apărau averea bisericii. Preotul a fost dat în căutare și arestat la 22 (sau 23) februarie 1930. I s-⁠a adus învinuirea că „este conducătorul unui grup de culaci, care sistematic a zădărnicit măsurile puterii sovietice, a făcut agitație antisovietică și a răspândit zvonuri provocatoare”. La 15 aprilie 1930 troica specială de pe lângă reprezentanța împuternicită a OGPU l-⁠a găsit vinovat după articolul 58 din codul penal al RSFSR și l-⁠a condamnat la moarte. Sentința a fost pusă în lucrare la 28 aprilie 1930.

Canonizarea și cinstirea

La 17 august 2004 Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, la propunerea eparhiei Simbirsk, l-⁠a numărat între sfinții noi mucenici și mărturisitori ai Rusiei. La 23 septembrie 2014, în Briandino, s-⁠a făcut o cinstire a pomenirii lui, cu deschiderea unei plăci pe casa în care a locuit din 1925 până în 1930 și cu așezarea unei alei de pomenire lângă crucea din parcul satului. La 30 ianuarie 2015 s-⁠a deschis în sat o încăpere de rugăciune în cinstea lui. La 5 septembrie 2016 s-⁠au pus cupola și crucea pe clădirea în care a locuit și în care va fi biserica lui. La 23 septembrie 2020, în satul Briandino, raionul Cerdaklî, a avut loc sfințirea mare a bisericii închinate sfințitului mucenic Alexandru Gnevușev, săvârșită de Preasfințitul Diodor, episcop de Melekess și Cerdaklî.