Alexie Moskvin

Sfântul Sfințit Mucenic Alexie Moskvin, preot, s-⁠a născut la 17 martie 1891 în orașul Bejețk, gubernia Tver, într-⁠o familie de funcționar al comisiei militare a ținutului. A fost împușcat la 3 noiembrie 1937, la Kalinin (Tver). A fost proslăvit de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse din anul 2000.

A învățat la școala duhovnicească din Bejețk și apoi la seminarul din Tver. Se păstrează un certificat de seminar din care aflăm că tânărul nu a învățat strălucit, deși purtarea lui a fost foarte bună; a terminat în 1912, cu categoria a doua. S-⁠a căsătorit cu fiica preotului din Savțino, Nicolae Alexeevici Nosov, și în același an a fost hirotonit preot la biserica satului Savțino, unde a slujit aproape optsprezece ani.

La 6 februarie 1930 părintele Alexie și încă zece oameni din satele din jur au fost arestați sub învinuirea mincinoasă de participare la o „grupare chiaburească antisovietică”, iar el a fost osândit la surghiun în Ținutul Nordic. În 1933 s-⁠a întors în regiunea Kalinin și a fost numit la biserica din satul Borisovo, raionul Kesovaia Gora.

La 8 octombrie 1937 a fost arestat din nou, închis la Kașin și învinuit de activitate contrarevoluționară îndreptată spre prăbușirea colhozurilor. Martorii mincinoși au spus că împiedica strângerea grâului, îndemna țăranii să ție sărbătorile și strângea bani pentru biserică. La interogatoriul din 19 octombrie a spus că în iunie 1937, împreună cu starostele Zadonski, explicase credincioșilor un paragraf din contractul pentru repararea bisericii și de ce trebuiau strânși bani, dar că nu a îndemnat pe nimeni la neascultare față de putere. Cu toate acestea, la 1 noiembrie 1937 troica NKVD din regiunea Kalinin l-⁠a osândit la moarte. A fost împușcat la Kalinin și îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Soția lui, Pavla Nicolaevna, și cei cinci copii au rămas să locuiască în casă străină, ajutați pe ascuns de oameni care îl iubeau. Fiica lui, Angelina, de paisprezece ani, a plecat la Kașin să-⁠și vadă tatăl în închisoare, dar i s-⁠a spus că nu e acolo; drumul înapoi, spunea ea mai târziu, l-⁠a făcut în lacrimi. Văduva nu a aflat niciodată ce s-⁠a întâmplat cu soțul ei și a murit în 1974; fiicele au aflat despre soarta tatălui abia în 1990. A fost reabilitat la 10 septembrie 1989. Pomenirea lui se face la 3 noiembrie, la 7 februarie și în Soborul sfinților din Tver, la 18 iulie.