Andrei Iasenev

Sfântul Sfințit Mucenic Andrei Iasenev, protoiereu, s-⁠a născut la 12 august 1868 în satul Iasenok, gubernia Reazan, în familia diaconului Ioan Iasenev. A fost împușcat la 7 martie 1938 la Butovo, lângă Moscova. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici ai Moscovei.

A terminat în 1889 seminarul din Reazan și a fost hirotonit diacon, iar în 1891 preot pentru biserica seminarului din Reazan, ocupându-⁠se în același timp de gospodăria seminarului. În 1913 a fost numit la Catedrala Adormirii din orașul Egorievsk, conducător al școlii parohiale din Vișnevo și profesor de religie la școlile parohiale și la școlile de fete și de băieți din Egorievsk. A fost ridicat la rangul de protoiereu, paroh al bisericii Sfântul Alexie, mitropolitul Moscovei, și protopop al bisericilor din raionul Egorievsk. Pentru slujirea sa fără pată din mulți ani a primit în 1929 mitra și dreptul de a sluji liturghia cu ușile împărătești deschise până la Heruvic.

La sfârșitul lui 1936 un vecin al părintelui Andrei, informator al NKVD, a spus că după alegerile din decembrie 1936 pentru Sovietul Suprem l-⁠ar fi auzit zicând că a mers să voteze, dar fără folos, că comuniștii vor alege oricum pe cine vor, că prigoana va continua, că puterea sovietică nu face bine prigonind clerul și că oamenii au rămas credincioși Bisericii Ortodoxe. În noiembrie 1937 au fost ascultați martori, între ei un psalt care slujise la catedrală și care a spus că în ianuarie 1937 mersese cu protoiereul la molebne prin parohie, unde oamenii întrebau de ce a dat catedrala ca protopop; părintele Andrei a răspuns că nu a dat-⁠o, fiindcă nu putea nici s-⁠o dea, nici să n-⁠o dea, nefiind cu drept de vot. Alți martori au spus că a adunat în protopopiat cler care fusese în închisoare și a grupat un cor de monahii, multe din ele surghiunite pentru activitate antisovietică.

La 23 ianuarie 1938 protoiereul a fost arestat și închis la Egorievsk. Întrebat de anchetator de ce se adună la el acasă clerici și alți oameni, a spus că vin la el preoți și alți oameni pentru treburi bisericești, fiind protopop al raionului, și credincioși cu cereri pentru slujbe. Întrebat de ce a grupat preoți osândiți mai înainte pentru activitate antisovietică, a spus că nu i-⁠a grupat anume; aceia au venit în raion cu binecuvântarea episcopului. La ultima întrebare, dacă a întemeiat o organizație contrarevoluționară, a răspuns: „Nicio organizație contrarevoluționară nu am întemeiat și nu am făcut nicio muncă contrarevoluționară”. La 27 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Protoiereul Andrei Iasenev a fost împușcat la 7 martie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul de la Butovo. Se pomenește la 7 martie, în Soborul noilor mucenici din Butovo, la 23 iunie în Soborul sfinților din Reazan și în Soborul sfinților moscoviți.