Gherasim Dobroserdov

Sfântul ierarh Gherasim (în lume Gheorghe Ivanovici Dobroserdov, la naștere Popov, 1809-1880) a fost episcop de Astrahan și Enotaevsk în Biserica Ortodoxă Rusă, născut în Siberia, învățat, misionar printre buriați, rector de seminar și ierarh milostiv. A murit la 24 iunie 1880 (6 iulie pe stil nou) la Astrahan. Biserica Rusă l-⁠a proslăvit în 1984 în soborul sfinților Siberiei. Este pomenit la 10 iunie, în ziua soborului sfinților Siberiei și a soborului sfinților din Simbirsk.

Copilăria și studiile

S-⁠a născut la 26 octombrie (7 noiembrie) 1809 în satul Belsk, ținutul Balagansk, gubernia Irkutsk, în familia citețului Ivan Prokopievici Popov. Din copilărie a arătat o mare înzestrare pentru învățătură: la șapte ani citea cursiv, cânta frumos alto la strană și știa jumătate din Psaltire pe de rost. A absolvit școala teologică din Irkutsk, unde a primit numele Dobroserdov („cu inimă bună”), pentru că nu și-⁠a trădat înaintea mai-⁠marelui școlii, arhimandritul Nicolae, colegii care îl batjocoreau. Unul dintre dascălii lui de la școală a fost seminaristul Ioan Popov, viitorul sfânt Inochentie (Veniaminov). Apoi a intrat la seminarul teologic din Irkutsk. În vremea studiilor visa la viața de pustnic, a început să se poarte ca nebun pentru Hristos și a fost un timp pus într-⁠un azil pentru săraci, dar apoi a fost readus la seminar. În 1831 a fost numit misionar și trimis să predice creștinismul între buriați. La 25 iulie 1832, după absolvirea seminarului, a fost numit învățător la școala teologică din Irkutsk. La 29 ianuarie 1836 s-⁠a căsătorit cu Natalia Mihailova, iar la 12 aprilie același an a fost hirotonit preot la o parohie din Irkutsk. În 1841 a rămas văduv și a hotărât să intre la Academia teologică din Sankt Petersburg. Pe drum, la Moscova, l-⁠a întâlnit pe mitropolitul Filaret (Drozdov).

Monahul și rectorul

A fost primit la Academie și la 1 martie 1845, în ultimul an, a primit tunderea monahală cu numele Gherasim, în cinstea cuviosului Gherasim din Iordan. La 23 septembrie 1845 a fost numit profesor la seminarul din Tver. În 1846 a fost mutat la Stavropol ca inspector al seminarului din Caucaz și la 1 octombrie același an a fost ridicat la rangul de egumen. Din 16 aprilie 1849 a fost rector al seminarului din Caucaz și la 12 mai a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Din 25 octombrie 1850 a fost rector al seminarului din Simbirsk. Din 8 septembrie 1855 a fost rector al seminarului din Harkov și egumen al mănăstirii Schimbării la Față din Kuriaj. Din 12 martie 1860 a fost rector al seminarului din Kaluga și egumen al mănăstirii Acoperământului din Lihvin.

Episcop

La 10 martie 1863 arhimandritul Gherasim a fost hirotonit episcop de Staraia Russa, vicar al eparhiei Novgorod. În 1864 a fost mutat vicar al eparhiei Sankt Petersburg, cu titlul de episcop de Reval. Din 24 iunie 1865 a fost episcop de Ladoga, vicar al aceleiași eparhii; titlul s-⁠a schimbat odată cu alipirea guberniei Estonia la cea a Rigăi, fără să schimbe cu nimic îndatoririle lui. La 26 ianuarie 1866 a fost numit episcop de Samara și Stavropol, iar la 8 decembrie 1877 a fost mutat în scaunul Astrahanului. La Astrahan a întemeiat un azil eparhial pentru săracii din starea preoțească, iar mai târziu, pe lângă el, un orfelinat.

A murit la 24 iunie 1880 și a fost îngropat în cripta catedralei Adormirii din kremlinul Astrahanului. În 1984 a fost proslăvit pentru cinstirea în toată Biserica în soborul sfinților Siberiei. La 17 aprilie 2005 moaștele lui au fost deschise, ridicate din criptă și așezate în catedrala Adormirii spre închinare. A primit Ordinul Sfânta Ana clasele I și a II-⁠a, Ordinul Sfântul Vladimir clasele a II-⁠a și a III-⁠a și Ordinul prințului Daniil I clasa I din Muntenegru, pentru ajutorul material dat muntenegrenilor în războiul cu Turcia. Printre scrierile lui sunt „Cuvântări și discursuri ale arhimandritului Gherasim la felurite ocazii” (Kaluga, 1860), „Fericitul Andrei Ilici” și „Fericitul Antonie Alexeici” (1865), „Despre pricinile venirii târzii în lume a Mântuitorului Hristos”, „Jurnale” (publicate la Irkutsk în 2011) și „Scrisori ale episcopului Gherasim către fiica lui duhovnicească Alexandra Efimovna von Rummel” (1883).