Olivia din Palermo

Sfânta Muceniță Olivia din Palermo a fost o fecioară tânără din Sicilia, cinstită ca ocrotitoare a Palermului încă din Evul Mediu, precum și în Tunis. Viața ei are caracter legendar; unii o așază în veacul al V-⁠lea (născută în 448, ucisă la Tunis la 10 iunie 463), alții în veacul al IX-⁠lea, în emiratul arab al Siciliei. Se pomenește la 10 iunie.

Pare să fi fost sfințită doar de tradiția populară ca o sfântă locală și cucernică, fiindcă numele ei nu apare în martirologiile grecești sau latine obișnuite. Cele mai vechi izvoare ale vieții ei sunt un breviar galo-⁠sicilian din veacul al XII-⁠lea, păstrat la Palermo, un text în sicilian popular din veacul al XIV-⁠lea, aflat la Termini Imerese, și o viață dintr-⁠un lecționar din veacul al XV-⁠lea; bolandiștii au publicat în 1885 Faptele ei, luate din lecționarul bisericii din Palermo. Poetul sicilian Petru Fudduni i-⁠a închinat un poem în 114 octave. Din 1310 se știe despre o biserică închinată ei la Palermo, pe locul presupus al mormântului.

După legenda hagiografică, Olivia era fiica frumoasă a unei familii nobile siciliene, născută în cartierul Loggia din Palermo. Din tinerețe s-⁠a dăruit Domnului, lepădând cinstirile și bogățiile și făcând milostenie săracilor. Într-⁠o versiune, în 454 Genseric, regele vandalilor, a cucerit Sicilia, a ocupat Palermul și a început să ucidă mulți creștini. La treisprezece ani, Olivia îi mângâia pe prizonieri și îi îndemna pe creștini să rămână statornici. Vandalii s-⁠au mirat de tăria duhului ei și, din respect pentru casa ei nobilă, au trimis-⁠o la Tunis, unde guvernatorul încerca să-⁠i frângă statornicia. La Tunis a făcut minuni și a început să întoarcă păgâni. Guvernatorul a poruncit să fie dusă într-⁠un loc singuratic, cu fiare sălbatice, în nădejdea că ele o vor sfâșia sau că va muri de foame; animalele au trăit însă în pace în jurul ei. Odată au găsit-⁠o niște vânători din Tunis și, uimiți de frumusețea ei, au încercat să o necinstească, dar Olivia i-⁠a întors pe ei cu cuvântul Domnului și s-⁠au botezat. După vindecarea minunată a multor bolnavi, Olivia a adus mulți păgâni la credința creștină. Aflând, guvernatorul a poruncit să fie arestată și închisă în cetate. A fost biciuită, dezbrăcată și băgată într-⁠un cazan cu ulei fierbinte, dar aceste chinuri nu i-⁠au făcut niciun rău și nu au făcut-⁠o să se lepede de credință. În cele din urmă a fost decapitată la 10 iunie 463, iar sufletul ei „a zburat la cer sub chip de porumbel”.